Primăria şi afacerea – oneroasă! – a vânzării Punctelor Termice

* Vândute UNORA pentru ANUMITE activităţi, aceste spaţii vor putea fi de-acum încolo ceea ce vor cumpărătorii ce „se bat cu cărămida-n piept” că ei au fost „de bună credinţă” atunci când au semnat un contract, în care chiar se preciza explicit condiţia în care se face vânzarea!   

 PT-uri, adică Puncte Termice. CT-uri, Cetrale Termice. În Slobozia anilor comunişti, aceste PT-uri/CT-uri erau cele care cuprindeau instalaţii cu ajutorul cărora, apa caldă era dusă în casele oamenilor, ea fiind şi transformată în „agent termic” menit a încălzi locuinţe. Fiind parte a aşa-numitului „sistem centralizat de apă caldă şi încălzire”, în momentul în care şi ultimul locatar s-a debranşat de la sistemul centralizat, preferînd să-şi monteze centrale termice murale, de petere, aceste PT/CT-uri au fost abandonate. Cum, însă, ele făceau parte din patrimoniul UAT, Primăria municipiului Slobozia a trebuit să aibă grija conservării lor „până la noi ordine”. Care, ordine, nici n-au întârziat să apară, fie şi numai din cauză (sau datorită) faptului că nu puţini erau cei ce puseseră ochii pe ele, spaţiile fiind generoase ca suprafaţă, şi destul de bine poziţionate geografic pe harta localităţii. „Marea schismă” între S.C. Urban S.A. (subordonată AGA formată din consilierii locali), şi cetăţeni s-a produs în anul 2009, prin Hotărârea Consiliului Local (HCL) nr.114 emisă în şedinţa din 30 iunie. Atunci s-a aprobat „trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului, casarea şi scoaterea din funcţiune a bunurilor (utilaje) aferente PT-urilor : 4,6,8, 9,14 şi CT : 12,14,16, PT/CT: 3,16,17,18 şi schimbarea destinaţiei acestora”. Nu se prea ştie ce s-a făcut cu atâtea utilaje şi cu-atâta fier vechi, rezultate în urma operaţiunii de dezafectare a clădirilor, dar nu e imposibil de aflat!   

Cumpărate „la preţ de preţ” 

Şi-aşa cum se întâmplă de 30 de ani încoace, atunci când este să se vândă ceea ce a însemnat „bun al întregului popor”, pe cale de consecinţă a hotărârii consilierilor, mai mult pe „şestache”, acei „băieţi deştepţi” aflaţi în „fruntea bucatelor” întinse pe masa primarului, mână-n mână cu consilierii locali reprezentând Puterea, dar şi Opoziţia tuturor anilor postdecembrişti, au pus de-o aşa-zisă reglementare referitoare la vânzarea imobilelor menţionate mai sus.  Sfătuiţi de „arhitectul” tuturor vânzărilor public-private, cumpărătorii „au băgat la înaintare” interesul public, unii spunând consilierilor că vor face cabinete medicale, restaurante/locaţii pentru nunţi, spre exemplu. Şi, unii, au şi făcut! Alţii, însă… s-au tot învârtit până „s-au sucit” , şi-acum vor să fie „apropitari” necondiţionaţi de-o HCL! Sigur că au existat şi licitaţii organizate ca la carte! Doar că, tot aşa cum se întâmplă de 30 de ani, nu puţini sunt cei care „suspicionează rezonabil” că licitaţiile au fost „praf în ochi” sau „decât” pe hârtie…!

Să mai reţinem că, tocmai fiindcă au acceptat condiţia de a desfăşura acolo anumite activităţi imperios şi urgent necesare comunităţii, ei au plătit preţuri, ridicol de mici. Sigur că, dacă i-ar întreba cineva, nu se va găsi unul care să nu spună că, la momentul cumpărării, respectivele clădiri erau într-o avansată stare de degradare! Şi totuşi, să cumperi „pă persoană fizică” o clădire de 235 mp, başca terenul aferent în suprafaţă de 262 mp, cu numai 93.170 lei, trebuie să ai „ceva spate”, nu glumă! Nu că „pă firmă” ar fi fost mai puţin oneros preţul. Căci, cu doar 109.727,64 lei, SC CARGO S.A a cumpărat PT 4 (cel de lângă Mănăstire), clădire care are o suprafaţă de 228 mp, başca terenul aferent în suprafaţă de 450 mp. La fel şi S.C. SERVICII COMUNALE SRL, firmă care, o, perioadă, înainte ca SC Polaris să pună mâna pe Serviciul de Salubritate, s-a ocupat de curăţenia oraşului. Cu cât credeţi că a fost cumpărată Centrala Termică nr.8, situată pe str. Lacului, şi care are o suprafaţă de 344 mp, başca un teren aferent în suprafaţă de 378 mp? Cu fix 164.104 lei. Citind cu atenţie răspunsurile la întrebările adresate Primăriei, putem spune că preţurile sunt de-a dreptul revoltătoare, în special pentru cei care au cumpărat, tot de la Primărie, terenuri pentru casă, nicidecum pentru afaceri! Revoltătoare sunt şi impozitele, taxele pe teren pe care primăria le încasează de la apropitarii acestor clădiri. Din anul 2013, când au fost revoltător de ieftin şi de „pidosnic” vândute, primăria a încasat doar atâtica: 201.305 lei, adică puţun peste 2 MILIARDE lei vechi.

Defalcată, suma reprezintă:  

Total Impozit pe clădiri = 104.709 lei, adică puţin peste 1 MILIARD lei vechi.

Total taxă concesiune = 89.019 lei, adică vreo 900 de milioane lei vechi

Total taxă pe teren = 7.577 lei, adică sub 100 de milioane lei vechi.

Nu credem că mai e cazul să vă reamintim proverbul: Cine împarte, parte-şi face!”, aşa că mergem mai departe şi vă mai spunem câte ceva şi despre impardonabila şi revoltătoarea

Condiţie ştearsă din …pix!  

Clădirile care, aşa cum vă spuneam, sunt generoase şi bine poziţionate, dacă nu cumva şi terenul aferent acestora, s-au vândut prin licitaţie cu strigare „ cu condiţia de a fi utilizate cu destinaţiile aprobate prin Hotărârile Consiliului Local! În situaţia nerespectării obligaţiei de a menţine destinaţia bunurilor conform HCL, implicit ale caietului de sarcini, contractul de vânzare-cumpărare se desfiinţează de drept, fără punere în întârziere şi fără intervenţia instanţei de judecată..”. Aşa scrie în actele oficiale, aşa titrăm şi noi, convinşi fiind că, în realitate, consilierii locali, primarul, politicienii în general „calcă totul în picioare”! Dovadă că este aşa, stă Hotărârea pe care consilierii locali ai PSD au adoptat-o, în sfidarea aşa-numitului „pact comisoriu de grad IV”. Vorbim despre HCL nr. 101 emisă la sfârşitul lunii Mai, cea în care a fost aprobată schimbarea destinaţiilor PT/CT vândute. Prin asta înţelegând modificarea contractelor de vânzare-cumpărare, în sensul că începând din luna iunie a.c., fiecare poate face ce afacere îşi doreşte. Că doar de-aceea au cumpărat „la preţ de preţ” ditamai clădirile, başca ditamai terenurile aferente, nu? Aşa după cum ar putea constata şi-un prost, darămite un evaluator de bună credinţă, preţul pe care cumpărătorii – şi ei de bună credinţă, chipurile! – l-au plătit în conturile primăriei nu este cel „de piaţă”! Căci, dacă oamenii simpli, care nu-s aşa „pe fază” precum au fost cumpărătorii acestor imobile, au plătit mulţi mai mulţi bani pe metrul pătrat construit sau de teren, atunci înseamnă că…? Pe cale de consecinţă a unui asemenea raţionament ipotetico-deductiv, unii cetăţeni (se) întreabă dacă nu cumva, o dată cu schimbarea contractelor, ar fi trebuit rediscutat şi preţul ăla de… adjudecare? Întrebarea este retorică, desigur! Mai cu seamă când ştii cine-s „băieţii deştepţi” care au pus mâna pe „tot ce mişcă-n ţara asta…”!

IONICA GHINEA