Primăria (nu) se lasă moştenire!

De mult, pe când comuniştii erau la Putere, aici, în Câmpie, din sudoarea frunţii celor ce gândeau la binele Ţării şi-a(l) cetăţenilor, dar şi din sudoarea ce se prelingea pe şira spinărilor celor ce trudeau în fabrici şi pe câmp, s-a născut Perla Bărăganului. Staţiunea Amara, căci despre ea este vorba, a prins contur, şi azi ea reprezintă un reper pe harta balnear-turistică a României. Localitatea în mijlocul căreia s-a născut acest stabiliment de tratament terapeutic, dar şi de distracţie, s-a transformat din comună în oraş. Cum era de aşteptat, primarului i-a crescut rangul şi, pe cale de consecinţă, cota de audienţă. Plin de sine mai ceva ca Staţiunea de turişti, Victor Moraru s-a simţit dator să facă mult mai multe pentru localitatea în care şi el locuieşte. Cum însă, sub directa lui îndrumare nu s-au prea înfiinţat multe firme, mai ales cele de producţie, edilul-şef s-a văzut în imposibilitatea de a creşte cuantumul veniturilor din impozitarea investitorilor autohtoni. Cu un buget mult prea mic pentru cât de mari îi erau, şi-i sunt, pretenţiile, Moraru s-a gândit că doar banii Uniunii Europene îl mai pot face fericit. Mai fericit chiar decât l-ar fi putut face banii alocaţi din bugetul Consiliului Judeţean Ialomiţa – acea instituţie condusă Silvian Ciupercă, proaspăt devenit duşmanul lui, de unde îi fusese „mentor, model, ca un frate mai mare” şi-alte prostii de-astea debitate în demult desfăşuratele conferinţele judeţene de dare de seamă şi alegeri PSD-iste. Căci, doar cine nu l-a văzut pe Moraru linguşindu-se pe lângă „greii” de la Judeţeana de Partid, ar mai putea susţine că primarul este „ca o stâncă” în faţa „valurilor” ce l-au împins spre alte orizonturi politice! Noi, ceilalţi, cei care pricepem „meandrele concretului” putem întrezări chiar şi ce planuri – de mărire, în primul rând! – are Victor Moraru, nu numai ce planuri au „Organele” cu atribuţiuni de control, mai ales DNA. Căci, dacă de Curtea de Conturi, Moraru nu pare să aibă a se teme, în documentele financiar-contabile musiul ştiind că greu poate alege cineva „grâul de neghină”, dacă de DNA s-ar putea să nu-i pese deoarece „s-a pus la adăpost, că doar nu-i aşa de prost”, cum zicea un concetăţean de-al lui, nădăjduiesc că neapărat trebuie să-i pese de votul locuitorilor acestei localităţi ce doar poartă denumirea de oraş, în realitate ea arătând la fel de amărât ca un sat ceva mai „răsărit”! Şi cum actualul mandat a intrat în cea de-a doua lui jumătate, primar cu experienţă, domn’ Moraru a început a-şi aşterne pentru încă un mandat. Totuşi, pentru că simte în aer miros de „lupi ce atacă în haită”, veşnic prevăzătorul Moraru a urzit şi-un plan secund. Penelopa de-ar fi fost şi tot n-ar fi putut ţese mai bine un aşa fermecător „năvod” de prins „peştii”, fie ei şi dintre cei mai mici. Cum PSD nu-l mai farmecă, Moraru s-a gândit să-şi aleagă alt partid. Şi cum, între timp, fiul lui a crescut şi-i place şi lui politica, primarul şi-a propus „să joace la dublu”. Adică, unul într-un partid, iar celălalt, în altul! Aşa se face că Moraru – Valentin Moraru! – (se) joacă deja în PMP, în timp ce tatăl lui are grija…s(t)atului. Că fiul „îi calcă pe urme” nu-i un păcat! Păcat este doar că tânărul aspirant la scaunul de primar al oraşului Amara, şi-a început cariera afişând un aer de superioritate faţă de toţi presupus supuşii tatălui său. Deşi nu a participat, fizic, la prefacerile petrecute în plan politico-administrativ, tânărul politician are deja tupeul de „a le da peste nas” celor care îndrăznesc să se lege de reputaţia tatălui lui care este primarul Moraru. Trâmbiţând pe toate canalele de comunicare în masă, despre realizările desăvârşite în anii de când tatăl lui se află la conducerea Primăriei localităţii Amara, novicele nu acceptă în ruptul capului că tăticuţul lui o mai fi avut şi nişte „pete” la dosarul…de cadre „de nădejde” ale PSD! Clonţos ca un căţelandru, Valentin Moraru se repede să „muşte” doar-doar i-o speria pe cei care, atâta s-au săturat de laudele lui taică-său, că nici n-au cum să mai accepte ideea că fiu-său o să-i succeadă la Puterea exercitată în plan local. Cei care au priceput că, în fapt, multe dintre investiţiile realizate sub semnătura lui Victor Moraru sunt mult, mult prea scumpe, în raport cu ceea ce s-a realizat, practic, zic că şi-ar dori ca măcar să nu-i mai vadă pe-amândoi fotografiindu-se în faţa Primăriei, o clădire jenant de impunătoare, în raport cu cât de chircite sunt casele locuitorilor. Şi cum Primăria nu este a lui Victor Moraru, şi nici a urmaşilor, urmaşilor lui, zic şi eu că ar trebui ca Valentin Moraru să pună „stop joc” la viteza prea mare de reacţie cu care parcurge drumul către scena politică, cea pe care – trebuie să ştie! – urcă doar premianţii, în sală rămânând, totuşi, aplaudacii şi, desigur, sponsorii (a)serviţi banilor publici!