Lângă naşu’ mare, s-a aşezat „la impresia artistică” pe care trebuia s-o facă ofertantul, un alt om de afaceri, domnul Ţintă. Dar, cică, nu e vorba despre preşedintele Organizaţiei PSD Slobozia, ci despre tatăl acestuia. Unii, mai cârcotaşi decât noi, ar zice că s-a lucrat cu „manta”. Noi nu zicem decât că despre terenurile aşa-zis neproductive aflate-n patrimoniul Consiliului Judeţean Ialomiţa, ziarul Ştirea a tot publicat articole şi ştiri. Cel mai recent articol l-am publicat, şi-l puteţi (re)citi pe adresa https://ziarulstirea.ro/cj-ialomita-incearca-iarasi-concesionarea-parcului-fotovoltaic-din-giurgeni/
Carevasăzică
Domnul Ioan Martin, pe când era preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa, din partea PNL (via ALDE) a fost cel care a iniţiat şi implementat Proiectul care a avut drept obiectiv de investiţii „Parcul Fotovoltaic Ialomiţa I”.
Din „cetirea” titulaturii, înţelegem că acest I, ca fiind „întâiul” Parc, va fi urmat şi de II, al doilea Parc fiind realizat tot pe banii statului.
Fiindcă era afacerea instituţiei statului, preşedintele de-atunci, dimpreună cu Ioan Martin, au băgat bani, nu glumă! Potrivit înscrisurilor oficiale, cheltuielile aferente obiectivului Parc Fotovoltaic s-au ridicat la suma de 4.336.225 lei.
Da, aţi citit bine, e vorba de peste 43 de MILIARDE lei vechi. Din acest purcoi de bani, vreo 33 de MILIARDE lei vechi au fost date către SC Electrogrup Cluj Napoca, firmă care a realizat „lucrări de amenajare teren, împrejmuire gard, montare structură metalică, furnizare panouri voltaice”.
Remember….
Deşi, încă din 2010 banii au început să se scurgă banii către această firmă care, până la finalizarea lucrărilor de construcţie, a fost administratorul Parcului fotovoltaic de la Giurgeni, recepţia Parcului s-a săvârşit abia în anul 2018. Ce anume s-a recepţionat stă scris în aşa-numitul Proces verbal înregistrat cu nr. 19777 la data de 26.10.2018. Mai apoi, peste „opera” CJI, peste afacerea „năşită” de vicepreşedintele Ioan Martin s-a aşternut praful. Cum, însă, domnul Martin nu putea să fi plecat „cu mâna goală” (ca să nu zicem „cu coada-ntre picioare, gândindu-ne la candidatura voit nevolnică, la Primăria Slobozia!), fostul vicepreşedinte al CJI „s-a întors la locul faptei”. Adică, la CJI – locul în care a desăvârşit acel Proiect pentru acel Parc Fotovoltaic. Participând la licitaţie, desigur!
Care, licitaţie, degeaba bârfesc unii „pe la colţuri”, cum că ar fi fost aşa cum sunt mai toate licitaţiile, adică unele „cu dedicaţie”, când, conform declaraţiilor domnului Martin „ … Societatea mea a fost lider de asocier, Firma PREMIER doar m-a susţinut ca terţ susţinător, pentru viitoare, posibile, investiţii (…) Vom colabora cu PREMIER, chiar intenţionăm extinderea Parcului. Şi-atunci, o să avem nevoie şi de sprijin financiar. (…) Eu am fost chiar iniţiatorul acestui Parc. Chiar m-am ocupat personal. Era un Proiect, în care am pus mult suflet. L-am lăsat în 2016, finalizat, cu Aviz tehnic de racordare, deci gata de funcţionare. Avizul tehnic de racordare cred că este chiar din 2015. Şi documentul care atestă de către Operatorul de reţea că poate fi/este conectat şi poate funcţiona”
Martin şi Ţintă plătesc un „bagatel” de redevenţă….
Aşadar, firma SC MINEX, în „tandem” cu firma SC PREMIER au semnat Contractul de concesionare a ditamai suprafaţa de teren pe care, cu bani din visteria CJI, a Statului, a fost construit Parcul Fotovoltaic. Parcul funcţionează pe o suprafaţă de 1,2640 hectare, iar suprafaţa de teren aferentă Parcului este de 4,4386 hectare. În total peste 5 hectare şi jumătate. Cât credeţi că plăteşte domnul Martin pentru ditamai suprafaţa? Vă spunem noi; mai puţin decât plăteşte un „buticar” pentru câţiva metri pătraţi în care are o afacere de …subzistenţă. Spunem asta având în vedere răspunsul oferit de către CJI, în care se precizează că „ începând cu data de 24.02.2022, conform contractului de concesiune înregistrat la Consiliul Judeţean Ialomiţa cu nr. 5221/2022 –O/24.02.2022, cu o valoare a redevenţei de 70.264 lei/an.
Adică, un „bagatel”, aşa cum vă spuneam! Căci, ce altceva ar putea înseamna cei doar 700 de milioane lei vechi, împărţit la 12, şi împărţit la atâtea hectare, nu? Şi, când impărţiţi, adunaţi şi porcoiul de 43 de MILIARDE pe care CJI le-a cheltuit ca…să ce? Să încaseze vreo 6.000 lei pe lună? În câţi ani îşi recuperează CJI banii investiţi acolo? Iată, aceasta-i întrebarea….!
Adică, după ce că i s-a pus în braţe un aşa mare „plocon”, bun de patrimoniu „oferit la cheie”, de care „naşu’ mare” să se folosească mult mai mult decât cei 30 de ani prevăzuţi în Contract (că doar cine-l mai poate da afară dacă are clădiri/instalaţii/acareturi pe terenul ăla, nu?), nici măcar chiria nu-i cât să nu li se pară cetăţenilor că e „cusut cu aţă albă”, cel puţin votul consilierilor judeţeni? Întrebările noastre fiind de-a dreptul retorice, nu ne rămâne decât să sperăm că se vor mai găsi oameni politici şi/sau „Organe” ale Statului care să se întrebe, cel puţin, dacă nu cumva redevenţa este una oneroasă pentru bugetul CJI.
Ca întotdeauna, dacă ni se demonstrează „cu creionul pe hârtie” că mizilicul (sic!) ăla de-l încasează CJI, din Parcul Fotovoltaic, reprezintă o mare reuşită, suntem dispuşi să titrăm, tot aici, în acest ziar.
IONICA GHINEA