Moraru vrea sediul BCR. E mai tare ca „seniorul” Bălan!

Aşa-i că vă întrebaţi ce mai face ex-prefectul Marian Bălan? Şi noi ne-am întrebat! Ca să nu vă întrebaţi de ce ne-am întrebat (şi ca să facem un joc de cuvinte riscând să fim criticaţi de „dăştepţii” literaţi), noi vă şi spunem ce anume ne-a făcut să ne-aducem aminte că a fost, cândva, un alt sediu de mare Bancă, unul chiar pretabil la o (răs)cumpărare!  

Vorbim despre clădirea pe care, dacă ne-aducem bine aminte, ex-prefectul Marian Bălan a cumpărat-o cu niţel peste 3 miliarde şi-apoi, mintenaş, a vrut să o vândă cu de trei ori mai mult. Cui? Celui care azi îi este chiriaş! Adică, lui Vlase! Care, cică, varsă-n firma lui Bălan vreo 200 de milioane de lei vechi. Lunar! Nu-i aşa că vă incită această aducere aminte? Cum a ajuns Marian Bălan să cumpere ditamai sediul? Păi, după ce cumpărase – aşa cum cumpărase, nu stăm să „dezgropăm morţii”! – ditamai IAS Ograda, după ce cumpărase fosta „Cantina Partidului” (PCR, pe vremuri!), după ce făcuse tot felul de „permutări şi aranjamente” cu terenurile alea…din Căzăneşti, chiar şi cu grâul ăla lipsă din chiar „Rezerva de Stat” a României, cum era să n-aibă bani să cumpere ditamai clădirea ce aparţinuse unei Bănci, nu? Îşi mai aduce cineva aminte de dosarele care ar fi trebuit să se lase cu ani grei de puşcprie, nicidecum cu „decât” ieşirea din lumina reflectoarelor puse pe scena politică? A înţeles cineva de ce au fost lăsaţi în pace oameni ca: Gheorghe Savu, Marinică Cazacu, Petre Gaidanov, Nelu Badea, Radu Vasile, Toma de la Eldaga, cu al lui amplu autodenunţ în care „turna” (sau „dădea-n gât”, cum doriţi!) pe mulţi alţi „băieţi deştepţi” ai acelor vremuri? Dar de ce, deşi „vătămători”, oameni precum Marian Hoinaru şi Ilie Sima, încă mai deţin funcţii atât de avantajoase, aţi înţeles? Nu vă mai întrebăm despre mulţi, mulţi alţii, deoarece suntem convinşi că, la fel ca şi noi, şi dvs. aţi înţeles că au fost lăsaţi să-şi vadă nestingheriţi de-ale lor afaceri cu… „decât” condiţia să nu mai deţină funcţii de conducere în administraţia politică?

Moraru îl consideră „senior”

Şi-acum să vă spunem de ce ne-am întrebat noi ce-o mai „drege” Marian Bălan? Pentru că, de la un timp încoace, Victor Moraru şi Marian Bălan sunt „ca două boabe într-o păstaie” (una foarte neagră, alta un pic bălaie), tandemul fiind văzut nu numai de noi, pe unde nu te-aştepţi! Dacă n-aţi auzit, vă spunem noi că Victor Moraru, în calitatea lui de diriguitor al banilor publici aflaţi în conturile Consiliului Judeţean Ialomiţa, insistă să cumpere sediul BCR Slobozia. Cică, pentru ca să nu mai fie chiriaş la Prefectura care este proprietarul (?) sediului denumit „Palatul Administrativ”. Trecem peste golănia prin care, cuprinzându-i în Studiu de Fezabilitate, nişte „băieţi deştepţi” au gândit parcarea subterană din faţa Primăriei Slobozia. Nu intrăm azi în amănunte vizând mârlăneasca gândire economică de… „primă linie” pe care o prezintă Moraru, domnilor consilieri care, mulţi, habar n-au să citească un S.F sau un Deviz (estimativ) de lucrări. Azi vă spunem doar că ni se pare cel puţin copilăreacă părerea lui Moraru, potrivit căreia el s-a întâlnit cu nişte „seniori” ai politicii ialomiţene, printre cei 4 – 5 politicieni cu renume în politica ialomiţeană numărându-se şi Marian Bălan. Înţelegem asta din chiar postarea pe pagina de Facebook a stimabilului, acolo unde stă scris: „Sala de şedinţe a Consiliului Judeţean Ialomiţa a găzduit astăzi 15 februarie prima întâlnire protocolară consultativă denumită generic „Sfatul Seniorilor”, întalnire organizata la iniţiativa preşedintelui consiliului judeţean, domnul Victor Moraru. Au fost invitaţi toţi preşedintii, vicepreşedinţii şi secretarii Consiliului Judeţean Ialomiţa din 1992, anul constituirii primului Consiliu Judeţean, în data de 10 aprilie şi până în prezent.” 

La prima vedere ni s-a părut doar că Moraru are tupeul de-a considera că „seniorii” nu numai că nu trebuia/trebuie traşi la răspundere pentru halul în care au condus judeţul de-a ajuns în halul ăsta după 26 de ani de la aşa-zisa Revoluţie, ci chiar că aceştia ar putea contribui, de-acum încolo, la „punerea în valoare a experienţei dobândite (…) evidenţierea modalităţilor concrete de reformare a serviciului public (…) şi chiar ar putea oferi „sugestii şi soluţii pentru alegerea priorităţilor strategice viitoare”. Mai apoi, urmărindu-i cu atenţie activitatea, a început să ni se pară că mai e ceva în mintea lui Moraru. Până aflăm noi (tot) ce zace-n mintea lui cea plină de „fumuri şi aere”, n-ar strica să vă puneţi şi dvs mintea la contribuţie, în încercarea de a da de capătul firului care duce (şi) către sediul fostei Bănci ce se află în proprietatea „seniorului” Marian Bălan. Nu de alta, dar nu-i corect să ne ocupăm numai de Bănca pe care o preferă „juniorul” Victor Moraru!   P.S. Şi nu uitaţi că aştept ponturi. Eventual, direct expuse pe pagina mea de facebook, acolo unde postez „pă persoană fizică”                                  IONICA GHINEA