Lacul IEZER – filon de „parandărăt”? Atunci, de ce e secretă redevenţa, domnule primar?

 Readucem în atenţia celor plătiţi să supravegheze patrimoniul localităţilor judeţului, că în Ialomiţa, toată această tărăşenie a exploatării celor 194 de hectare ale Lacului naşte suspiciuni care converg nu numai către autorităţile publice locale, ci şi către „mai-marii de la Centru”, prin asta înţelegând nu numai cei din Ministerul de resort!  

Cine face afaceri cu Statul…

Scriam în urmă cu aproape 2 ani că Lacul Iezer Slobozia se întinde pe o suprafaţă de 194 de hectare şi o adâncime medie de 3-4 metri. Până în anul 1989 lacul Iezer s-a aflat în administrarea C.A.P. Gheorghe Lazăr şi Slobozia. Începând cu anul 1990, acesta a intrat în administrarea Primăriilor Slobozia şi Gheorghe Lazăr, rămânând astfel până în anul 2001, atunci când lacul a fost concesionat pe o perioadă de 49 de ani, către firma S.C. Timp Impex S.R.L. Chipurile, pentru ca acolo să-şi întindă undiţele pescarii amatori. Cum nimeni nu-şi mai aminteşte că, parcă, prin Contract se stabiliseră şi ceva condiţii privind peştele care trebuia scos la vânzare în Pieţele din cele două localităţi, sigur că prea puţini se întreabă cum de-a ajuns un lac să fie concesionat pentru alte afaceri?! Cum spuneam, situat la mai puţin de 5 km de municipiul Slobozia, pe drumul care duce spre Constanţa, (spre Mare), lacul IEZER a „făcut cu ochiul” unuia dintre patronii autohtoni care s-a dovedit a fi un foarte bun strateg atunci când a construit pe mal ceea ce poartă denumirea: „Complexul Lacul Iezer”.

Construcţiile nemaifiind deloc unele provizorii sau ca pentru pescarii amatori, ci unele chiar solide şi de-a dreptul luxoase, lacul Iezer a devenit nu este numai un loc propice pentru agrement şi distracţie, ci mai ales un loc special pentru nunţi, botezuri şi petreceri de tot felul. Că afacerea a devenit spectaculos de profitabilă, nu-i rău! Ba, dimpotrivă, e de apreciat perspicacitatea patronului de a câştiga foarte bine cu cheltuială foarte redusă! Ne referim, desigur, la cheltuiala cu chiria lunară plătită statului pentru atâta întindere de apă. Nu ştim (încă!) nici care este întinderea de pământ situat „pe uscat” (sigur că e de interes şi dacă e poziţionat, cadastral, în intravilan sau în extravilan!), nici dacă terenul pretabil pentru asemenea „curţi&construcţii” este tot al statului, nici ce redevenţă mai plăteşte (dacă plăteşte!) patronul şi pentru teren! Tot ce ştim la ora actuală este că LACUL IEZER a ajuns motiv de dispută într-un dosar aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti. Părţi în proces; Guvernul României, Agenţia Naţională „Apele Romane” şi, bineînţeles, primăriile Slobozia şi Gheorghe Lazăr. Pe site-ul ziarului Ştirea, la adresa https://www.ziarulstirea.ro/lacul-iezer-un-bun-national-a-carui-redeventa-este-secret-fiscal/ puteţi citi articolul care, în oricare ţară în care domeniul public nu este la cheremul autorităţilor, ar fi atras după sine măcar o analiză a faptelor ce s-ar putea dovedi măcar imorale dacă nu ilegale. Aflând că se află în litigiu, după ce am scris articolul „Lacul IEZER – un bun naţional a cărui redevenţă este secret fiscal”, ne-am văzut de activitatea jurnalistică, alte subiecte „fierbinţi” intrând în malaxorul redacţiei ziarului nostru. Doar că, pe adresa ziarului au început din nou să curgă reclamaţii despre lacul a cărei activitate pescărească „bălteşte” şi, pe cale de consecinţă, lasă impresia că „duhneşte” chiar şi a „parandărăt” încasat „pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale” ale scenei politice pe care au tot urcat diriguitorii administraţiei publice. Pe cale de consecinţă a incitării, am transmis un set de întrebări către Administraţiei Bazinală de Apă Buzău – Ialomiţa. Şi către Primăria municipiului Slobozia. Şi către Primăria comunei Gheorghe Lazăr. Şi-acele întrebări vizau, nu numai aspectele juridice, ci şi cele financiare. În fapt, ne exprimam dreptul de a şti care este suma de bani reprezentând redevenţa pe care Primăriile Slobozia şi Gheorghe Lazăr au stabilit-o pentru concesionarea celor 194 de hectare ale Lacului Iezer? Ca să se spună că denaturăm „poziţia oficială”, redăm cu acurateţe (din) răspunsul oferit de Apele Române, prin adresa nr. 17616 din 11.10.2017. Ca să nu gândiţi prea dur în timp ce căutaţi explicaţii cu privire la timpul scurs de la această dată, vă facem cunoscut faptul că între timp am corespondat cu cele două Primării, în încercarea de a le convinge că nu e nici corect şi nici în avantajul primarilor să constatăm ofensatoarea folosire a prevederilor legale în încercarea de a se sustrage răspunsurilor în această speţă.

Apele Române – demersuri sfidate …

„ Imobilul Lacul Iezer se află în domeniul public al statului şi în administrarea instituţiei noastre, în temeiul următoarelor prevederi legale: (…) Decizia nr. 2979/13.06.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 780/42/2009 (dosar în care figurează ca pârâţi atât UAT Municipiul Slobozia, cât şi UAT Gh.Lazăr, care este obligatorie pentru părţile participante la proces (…) La nivelul anului 2014 am solicitat Guvernului României să revoce poziţia 71 din Anexa nr. 2 la HG 1028/2011 prin care s-a modioficat HG 1353/2001 (…) Urmare a acestei solicitări Secretariatul General al Guvernului a înaintat solicitarea noastră către MDRAP, în sensul promovării unei Hotărâri de Guvern (…) Până în acest moment solicitarea noastră nu a beneficiat de o rezolvare pozitivă pentru subscrisa. Am solicitat şi UAT Slobozia să promoveze o Hotărâre de Guvern (…) De asemenea, am iniţiat şi un demers în justiţie pentru anularea poziţiei 71 din Anexa nr. 2 la HG nr. 1028/2011, cerere respinsă de Curtea de Apel Bucureşti. Am formulat recurs, în termenul legal, dosarul neprimind încă termen de instanţă, fiind în procedura de filtru pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.” Aceasta este, pe scurt, poziţia pe care administratorul acestui lac o are în faţa solicitării noastre de a ne lămuri dacă acolo, pe marginea Lacului Iezer, cineva, oricine (?) putea/poate desfăşura activitate comercială de gen CAEN alimentaţie publică, în speţă nunţi, botezuri, paranghelii aducătoare de profit în sume deloc modice, dacă e să avem în vedere şi ne(t)fiscalizarea lor!

De ce Mocioniu nu vrea să se ştie…?   

În 2016, atunci când am scris articolul mai-sus menţionat, pe care l-am şi postat pe site-ul ziarului Ştirea, alt primar ne-a sfidat crezându-se „jmecher” şi, deci, ca toţi „băieţii deştepţi” ai scenei politice. Între timp, edilul-şef Alexandru Stoica a decăzut din înalta funcţie, iar în locul lui a fost „uns” Adrian Mocioniu. Un tânăr atât de ne…copt la mintea cea plină de idei administrativ-financiare, că nici nu ne place să-l băgăm în …cerneală, zău! Spunem asta având în vedere acest răspuns de toată jena: „ …Nu vă putem pune la dispoziţie informaţii privind cuantumul obligaţiilor datorate bugetului local deoarece aceste informaţii intră în categoria celor considerate SECRET FISCAL, astfel cum este prevăzut la art.11 din Legea 2017/2015…”. Mai e nevoie să vă spunem că e cel puţin bizar faptul că primarului Mocioniu i se pare că nici măcar noi şi cetăţenii-contribuabili, nu ar trebui să avem dreptul de a-i cere să ne spună câţi bani încasează Primăria, drept redevenţă, lunar/anual de la firma care  de-atâta amar de ani face afaceri cu bunurile imobiliare care aparţin statului? Mai e nevoie să vă spunem că o dovadă a lezării principiului transparenţei decizionale este însăşi disponibilitatea celuilalt primar aflat în tandemul cooperării în ceea ce priveşte concesionarea acestui lac? Căci, în timp ce primarul Mocioniu dă dovadă de-o intolerabilă aroganţă, Primăria comunei Gheorghe Lazăr ne-a oferit răspunsul. Chit că această minune s-a întâmplat după ce-a încercat şi ea o eschivare prevalându-se de-aceeaşi lege. Totuşi, e demn de menţionat că atunci când am revenit – insistând, fireşte! – cu întrebarea: câţi bani înseamnă redevenţa anuală pe care Primăria o încasează de la patron, sub semnătura doamnei inspector Stanciu Virginica am fost informaţi că „ Redevenţa iniţială privind concesionarea Lacului Iezer la data încheierii contractului pentru suprafaţa de 120 de ha aferentă comunei Gheorghe Lazăr a fost de 4.920 lei anual, iar la 31.12.2017 a fost de 27.068 lei achitaţi integral.

Preţul mic determină parandărătul mare sau… ce?

Mai citiţi şi dumneavoastră o dată preţul şi împărţiţi-l la cele 12 luni, şi-apoi la cele 120 de hectare! Carevasăzică pentru 120 de hectare se încasează doar vreo 27.000 de lei (270 de milioane lei vechi) pe an? Adică, doar vreo 2.200 de lei pe lună? Numai 18 lei pe hectar? Crede cineva că dacă la Primăria Gheorghe Lazăr este un aşa de pipernicit preţ, la Primăria Slobozia este unul „pe măsură”? I se pare cuiva că preţul rezultat nu este unul scandalos de oneros pentru bugetul statului? Asta, ca să nu zicem că-i un preţ ce pare a fi fost stabilit parcă în „bătaie de batjocură”, riscând să ni se replice că vorbim prostii. Sau, şi mai rău, ca să nu zicem că preţul acesta este unul stabilit „dupe” cât de consistent a fost „parandărătul”, riscând să ni se replice că vorbim calomnios şi, pe cale de consecinţă, să ne trezim chemaţi la Tribunal, pentru a fi judecaţi pe baza unor „chichiţe” ale vreunei legi pe care ar invoca-o „băieţii deştepţi”, chit că ea, Legea, nu se aplică „în litera şi spiritul ei”! Căci, altfel, nici o lege nu ar trebui să dea dreptul unui primar şi, nu în ultimul rând, unor consilieri locali, ca să ţină secret încasările rezultate din închirierea, concesionarea, vânzarea bunurilor aparţinând domeniului public!

IONICA GHINEA