Create din cele mai vechi timpuri ca o necesitate a omului de a-şi proteja corpul de condiţiile climatice, textilele au fost şi vor fi esenţiale în viaţa noastră. În economia ţărănească tradiţională, ocupaţiile casnice legate de alimentaţie şi îmbrăcăminte au revenit în special femeilor. Ele prelucrau materiile prime (lâna, borangicul, inul, cânepa sau bumbacul) şi confecţionau două dortimente de produse textile: cele destinate casei şi cele destinate îmbrăcămintei.
„Domeniul artei populare, în primul rând al ţesăturilor, începând cu instrumentarul de lucru tradiţional şi preindustrial, continuând cu textilele de interior, piesele de port popular, acoperămintele bisericeşti, veşmintele de cult şi alte textile, este cel mai intens cercetat în ultimii ani, fiind bine ilustrat în colecţiile Muzeului Naţional al Agriculturii din Ialomiţa. Interesul pentru acest domeniu a fost nu numai unul ştiinţific, ci şi unul care a fost preluat de arta modernă, în special prin designul vestimentar, care a reuşit să promoveze arta textilă populară românească la nivel mondial.” – Prof. Gheorghe Petre
Muzeograful Fănica Gherghe, cea care a organizat din punct de vedere al pieselor expuse publicului expoziţia „Parada textilelor”, expoziţie care poate fi vizitată până la sfârşitul lunii octombrie, a afirmat faptul că piesele de port tradiţionale nu vor putea ţine niciodată pasul cu îmbrăcămintea modernă şi este greu de crezut că scoarţele expuse îşi vor găsi alt loc decât prin diferite muzee sau lăzi cu zeste vechi. Totuşi aceasta este optimistă în ceea ce priveşte expoziţia de faţă pentru că aceasta reuşeşte să ofere o proiecţie ştiinţifică asupra uneltelor şi materiilor prime folosite în gospodăria ţărănească de odinioară. „Sunt peste 500 de piese. Baza colecţiei expuse o conţine donaţia doamnei Ileana Stoianovici care a donat în anul 1993 un număr de 76 de piese. Aceste piese sunt cele mai vechi din colecţie şi sunt prezente aici. Obiectele sunt colecţionate din toată ţara. Ce am vrut să realizez cu această expoziţie? Am vrut să aduc un parfum de ţară la oraş ca să se bucure şi alţi oameni de aceste textile minunate pe care cu greu le putem realiza astăzi.” a concluzionat doamna Gherghe Fănica.