……martorului aşa cum se regăseşte în documentul anchetatorilor
“Acest megacontract in jur de 200 milioane dolari a fost initiat, negociat si controlat de Claudiu Florica in perioada 2001 – 2002, cand a avut in acest sens intalniri directe cu Ecaterina Andronescu, Mihnea Costoiu si alti angajati ai Ministerului Educatiei si Cercetarii, factori de decizie privitori la acest proiect. Contractul a fost atribuit prin negociere cu sursa unica, desi nu exista nici un fel de impediment din punct de vedere tehnic pentru o licitatie deschisa, respectiva decizie fiind luata de Guvern intr-o sedinta inchisa si nepublica. Contractul incheiat de Siveco cu Ministerul Educatiei a fost conceput ca un contract cadru a carui derulare urma sa aiba loc in mai multe etape, pe masura ce Ministerul Educatiei obtinea bugetul necesar achizitiei. Contractul a fost conceput ca un contract ce depasea necesitatile pentru a permite noi achizitii ulterioare prin acte aditionale, fara o procedura de licitatie. Claudiu Florica a conditionat prezenta firmei Compaq in acest contract de subcontractarea intregii furnituri de echipamente si servicii in valoare de 2,3 milioane dolari firmei Technet Austria , firma infiintata de Dragos Stan in Austria printr-un intermediar, prieten de-al sau pe nume Thomas Heintschel, special pentru derularea de contracte care implicau plata unor mite pentru persoane politice implicate in aprobarea acestui contract. Conducerea Compaq de la acea vreme, anume Mihai Pascali si Calin Tatomir a aprobat derularea contractelor in aceasta maniera si a acceptat adaosurile comerciale exagerate ale firmei Technet Austria stiind ca din aceste adaosuri urma sa fie platita mita catre persoanele din anturajul lui Adrian Nastase. Claudiu Florica a conditionat si prezenta firmei Siveco ca integrator in acest contract de subcontractarea unei parti din software si servicii in valoare de 1,5 milioane dolari firmei Kapraras Consulting condusa de Antonio Kapraras care urma sa asigure la randul ei plata unei mite catre persoane din anturajul lui Adrian Nastase. În anul 2002, Claudiu Florica s-a mutat de la Compaq la Fujitsu Siemens Computers si ca urmare FSC a fost inclusa in contract in locul firmei Compaq si a primit o comanda de echipamente de tehnica de calcul si servicii in valoare de 8 milioane dolari, comanda conditionata de cesionarea intregului contract catre firma Net Consulting, firma detinuta de Dragos Stan si care avea acelasi rol de a plati mitele promise de Claudiu Florica persoanelor din anturajul lui Adrian Nastase, acesta fiind singurul care putea semna HG ce avea ca obiect atribuirea contractelor in mod direct prin negociere cu sursa unica. Aceasta inlocuire a firmelor s-a efectuat cu acordul autoritatilor contractante existand corespondenta in acest sens intre Siveco, Ministerul Educatiei, in care Siveco solicita aceasta modificare, dar fara sa existe nici un motiv real pentru care firma Compaq ar fi fost inlocuita cu FSC si nu cu orice alta firma producatoare de tehnica de calcul de pe piata. Contractele cu Ministerul Educatiei erau incheiate formal cu companii mari sau multinationale si acolo unde era Claudiu Florica director, la un anumit moment, acolo aparea si atribuirea directa a contractelor de catre statul roman. In august 2003, Ecaterina Andronescu a fost schimbata cu Alexandru Athanasiu, in functia de ministru al Ministerului Educatiei, iar Claudiu Florica a pierdut o parte din controlul pe care-l avea asupra autoritatii contractante, contractul derulandu-se in continuare in perioada 2003 – 2009, dar fara ca vreuna din firmele protejate si controlate de Claudiu Florica – Fujitsu Siemens Computers, Net Consulting, Softwin sa mai primeasca vreo contractare. In perioada 2003 – 2005, Claudiu Florica a exercitat presiuni pe toate canalele oficiale si neoficiale pentru a fi reinclus in proiect, dar fara succes. Astfel, Claudiu Florica s-a intalnit in primavara anului 2004 cu Alexandru Bittner care controla toate proiectele de IT in perioada guvernarii PSD-iste, 2000 – 2004, iar acesta i-a oferit lui Claudiu Florica sustinerea pe langa Adrian Nastase in proiectele sistemului de securizare a frontierelor de stat si proiectul licentierii Guvernului Romaniei pentru produse Microsoft cu conditia sa renunte sa mai faca presiuni pentru a reintra in proiectului Sistemului Educational Informatizat. Tot in 2004, Claudiu Florica s-a intalnit cu Victor Ponta care avea la acea vreme functia de sef al Corpului de Control al premierului Adrian Nastase si a incercat sa-l determine pe Victor Ponta sa demareze o ancheta a Corpului de Control la sediul Ministerului Educatiei si prin aceasta presiune sa oblige practic, firma Siveco sa reintroduca firmele protejate de Claudiu Florica in cele doua extensii de contract, una in valoare de 20 milioane de dolari si cealalta de 96 milioane de dolari, semnate in timpul guvernarii PSD. In schimbul acestei sustineri din partea lui Victor Ponta, Fujitsu Siemens Computers a dotat sediul Tineretului Social Democrat cu calculatoare Fujitsu Siemens in baza unei donatii facuta prin partenerii Fujitsu Siemens Computers, de la acea data. In decembrie 2004, dupa schimbarea partidului de guvernamant ca urmare a alegerilor ce au avut loc, Claudiu Florica fiind in relatii personale directe cu diversi membrii ai Partidului Democrat, cum ar fi Romeo Raicu, Mihai Stanisoara, Victor Blaga, Rasvan Toader si-a reluat campania de atac la adresa firmei Siveco si a solicitat si noilor ministri reincluderea firmelor FSC, Net Consulting si Softwin, firme pe care le controla in mod indirect, in acest proiect, dar fara succes. Au fost foarte multe persoane implicate deoarece acest contract presupunea aprobari atat de la nivelul cancelariei primului – ministru, Ministerului Finantelor, Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, Ministerului Educatiei si Cercetarii. Persoanele implicate in trafic de influenta si luare de mita in acest contract sunt Adrian Nastase, prim – ministru in perioada 2000 – 2004, Alexandru Bittner care intermedia plata mitelor catre Adrian Nastase in acea perioada, Remus Truica, seful Cancelariei Primului – ministru in acea perioada, Victor Ponta, seful Corpului de Control al Premierului in acea perioada, Ecaterina Andronescu – ministru al Educatiei 2000 – 2004, Cristina Ghitulica – sef de cabinet la Ecaterina Andronescu in perioada 2000 – 2004, Mihnea Costoiu – secretar general al ministerului in acea perioada, Traian Ionescu – director in Ministerul Educatiei, Valentin Cotarta – director in cadrul Ministerului Educatiei, Gheorghe Dinu – consilier al ministrului Ecaterina Andronescu, Mihai Tanasescu – ministrul finantelor la acea perioada, Enache Jiru – secretar de stat in Ministerul Finantelor, Dan Nica – ministru MCTI, precum si ministrii PD numiti dupa Ecaterina Andronescu si anume, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclaus si ulterior, Andrei Marga. Firmele implicate de catre Claudiu Florica in traficul de influenta si dare de mita si persoanele respective sunt Dragos Stan, patronul firmei Net Consulting, Thomas Heintschel, acesta fiind interpus a lui Dragos Stan si Claudiu Florica ca director in firmele Technet si Profinet, Nicolae Culacov, Stefan Blaer si Ioan Blaer, actionari ai firmei Omnitech, care se ocupau de relatia cu Ministerul Finantelor, Dinu Pescariu, patronul de la Tenis Club, vechi prieten al lui Claudiu Florica care aducea sumele de bani in numerar in tara ce urmau sa fie platite ca mita, in numerar, precum si Antonio Kapraras, patronul firmei Kapraras Consulting. Alte persoane implicate in traficul de influenta si dare de mita, in acest contract, in colaborare cu Claudiu Florica sau in mod direct, protejandu-si propriile interese in acest contract, sunt Irina Socol, patronul firmei Siveco, Florin Ilia, director si actionar Siveco, Gheorghe Sadoveanu, angajatul Siveco care se ocupa de traficul de influenta la nivelul primului – ministru, Stefan Morcov, angajat Siveco si manager project pe proiect, Mihai Pascadi – director general Compaq, Calin Tatomir – director adjunct Compaq Romania, Vadimir Aninoiu – director general IBM Romania, Mihai Guran – director vanzari IBM Romania, Gabi Marin – patron la Omnilogic, Radu Enache – director general HP Romania, Dan Roman – director S&T Romania, Bogdan Cocora S&T Romania, Florin Talpes – patronul Softwin, Metodiu Mehmet – director vanzari Softwin, si ulterior coactionar cu Claudiu Florica intr-una din firmele acestuia, toate aceste firme mentionate mai sus fiind implicate oficial in contractul cu Ministerul Educatiei si facand fiecare la randul sau trafic de influenta si dare de mita pentru a-si maximiza cota din contract si a-si proteja ramanerea lor in acest contract. Mecanismul era de a se crea un profit cat mai mare in firmele subcontractante, profit din care erau scoase prin intermediul unor off-shore-uri sumele de bani necesare platii mitelor prin intermediul unor contracte de servicii fictive. Odata ajunsi banii in off-shore-urile din destinatii cat mai indepartate pe teritoriul Romaniei, mitele erau platite fie prin transferuri bancare in firmele nominalizate de persoanele de langa autoritatea contractanta si care aveau rolul de a spala respectiv bani si de a-i aduce in tara pe cai legale sau o parte erau scosi numerar din bancile din afara teritoriului Romaniei si adusi in numerar in tara, tot in mod ilicit, folosind diferiti intermediari care aveau doar sarcina de a-i transporta in tara, toate acestea facandu-se in scopul ascunderii sursei veniturilor de persoanele care incasau mita. Contractul s-a derulat pana in anul 2009, a ajuns in total la o valoare de 124 milioane dolari, iar valoarea reala a echipamentelor hardware cumparate de Ministerul Educatiei, a fost de aproximativ 50% din pretul contractual si in cazul aplicatiilor software si serviciilor valoarea reala fiind aproximativ 10% din pretul achizitiei. Nu exista absolut nici un motiv real pentru care nu ar fi fost necesara organizarea unei licitatii publice, toate produsele hardware si software putand fi procurate de la nenumarati producatori de pe piata locala. Aceasta modalitate de achizitie a fost utilizata pentru ca preturile sa nu fie cunoscute publicului si sa permita supraevaluarea contractului. Pot exemplifica in acest sens ca o imprimanta care se gasea pe piata la pretul de 300 euro era vanduta de Siveco, Ministerului Educatiei la un pret de 1.500 euro, iar lectiile informatice care era cumparate de Siveco la pretul de 1.000 – 2.000 euro bucata, erau vandute Ministerului Educatiei la preturi de 9, 10 si chiar 11.000 euro. Toate echipamentele erau cumparate de Siveco de la cei 3 subcontractanti ai sai, Compaq, IBM si HP, iar din 2003 doar IBM si HP. Acestia le cumparau la randul lor de la subcontractanti ai lor, cum ar fi Compaq de la Technet, Fujitsu Siemens Computers de la Net Consulting, IBM Romania de la Omnilogic, HP de la S&T, iar ultimii subcontractanti le cumparau de pe piata libera sau de la distribuitorii autorizati. Prezenta acestora in contract a fost necesara doar pentru a permite crearea profitului din care sa se plateasca mitele, deoarece oricare dintre multinationalele contactate dee Siveco ar fi putut sa cumpere produsele respective si sa le distribuie Ministerului Educatiei, in mod dirct fara subcontractanti. Lectiile au fost cumparate in parte de la firma Softwin, o parte au fost dezvoltate de catre angajati Siveco, iar alta parte a fost achizitionate de Siveco de la liceeni, practic de la beneficiari finali ai proiectului. In acest scop Siveco a organizat o competitie adresata tuturor scolilor si liceelor pentru elaborarea de lectii informatice si cele mai bune lectii din cadrul competitiei erau achizitionate la preturi modice de catre Siveco si revandute Ministerului Educatiei si Cercetarii la preturi de la 5 pana la 10 ori mai mari. Existau niste standarde din punct de vedere pedagogic, si anume respectarea programei scolare in vigoare, acestea fiind cerute de Ministerul Educatiei si Cercetarii si niste standarde tehnice pentru a se asigura o oarecare uniformitate a limbajelor de programare folosite, cerinte formulate de Siveco, prin Departamentul tehnic”.