Directorul DADP Slobozia pare chitit să rezolve problema maidanezilor

Haitele dintre blocuri, câinii fără stăpâni pe care-i întâlnim pe lângă magazine, pe străzi şi prin parcuri au fost, ce-i drept, preocuparea actualului director încă de când a ocupat această funcţie. Acum că are la îndemână şi o lege care să-i permită a aduna de pe domeniul public maidanezii, din cauza cărora nu de puţine ori a fost apostrofat, directorul Ion Ştefan a răspuns întrebărilor noastre astfel:

„ Am studiat legea 258 din 26 septembrie a.c., am văzut cum stăm noi şi ce trebuie să facem. Avem avantajul că avem un adăpost pentru câini construit, prin forţe proprii, atunci, în 2010…Adăpostul este autorizat de DSV Ialomiţa, inclusiv cabinetul medical care este acolo. El are o capacitate de 120 de câini, împărţit în 24 de boxe, este dotat cu sursă de lumină, de apă, ventilaţie naturală şi o fosă septică în care se adună mizeria după ce spălăm în interiorul lui şi pe urmă o vidanjăm. Cabinetul medical este dotat cu tot ce trebuie. Am un contract de prestări servicii cu o societate particulară, încheiat în condiţiile legii. Am un contract de prestări de servicii pentru neutralizarea celor pe care-i incinerează, cei care sunt eutanasiaţi. Înainte de a apărea legea, chiar am avut un control foarte riguros de la DSV, la adăpostul de câini, în care se precizează că nu s-a constatat nici o neregulă.”

Neajunsuri (ne)ştiute…  

Ca orice director care ţine la oamenii pe care-i are în subordine şi cărora le cunoaşte truda zilnică, ştiind şi care-i percepţia cetăţenilor despre hingheri, despre activitatea acestora, domnul Ion Ştefan a ţinut să reitereze parte din neajunsurile cu care se confruntă de ani de zile, vina nefiind numai în ograda administraţiei publice locale, vina fiind şi a legilor, mai ales în ceea ce priveşte schema de personal. Aşa încât a zis : „ …Am un mijloc de transport dotat cu cuşcă metalică, dar am foarte mari probleme cu acest mijloc de transport care este foarte vechi, se uzează piesele şi se găsesc foarte greu. Organigrama o am aprobată la şase posturi, dintre care numai trei sunt ocupate şi trei sunt vacante (adică cele vacante au fost şi desfiinţate, nu numai blocate), şi nu ştiu cum să fac. Legea mă obligă să am şi, cel puţin, un tehnician veterinar. Eu am scos la concurs, în vreo două-trei rânduri, înainte de a se desfiinţa posturile vacante, au venit vreo doi-trei inşi, dar când au aflat ce salarii sunt…”. Ştiind părerile cetăţenilor sătui de prezenţa maidanezilor pe străzi, pe sub maşini, pe lângă scări de blocuri, adică pe acolo pe unde copiii lor nu se mai joacă de frica acestora, iar adulţii calcă ferindu-se de colţii câinilor, l-am întrebat pe domnul Ion Ştefan dacă din practica angajaţilor la Serviciul de ecarisaj a fost eliminată acţiunea de reteritorializare a câinilor fără stăpân. Este lucru ştiu că, până la apariţia „Legii lui Ionuţ” maidanezii erau luaţi de pe străzi şi, după ce erau deparazitaţi, microcipaţi şi sterilizaţi, aceştia erau duşi în exact teritoriul pe care îl ocupaseră înainte de prinderea lor de către hingheri. Acţiunea se numea reteritorializare. După ce un copil de numai patru anişori a fost omorât sfâşiat de maidanezi, în timp ce se juca într-un parc, Societatea Civilă a reacţionat şi a cerut ca, din lege să fie eliminat conceptul de reteritorializare, maidanezii urmând ca, după ce-au fost capturaţi de pe domeniul public şi duşi în adăposturi, să aibă şansa adopţiei de către iubitorii de animale sau neşansa de a fi eutanasiaţi conform procedurilor standard. Discutând cu domnul director al DADP Slobozia am fost bucuroasă să aflu că domnia-sa zice: „ La data de astăzi, am în adăpost 71 de câini, dintre care 30 au fost capturaţi săptămână trecută. Cum v-am spus, în adăpost pot fi cazaţi cel puţin 120 de câini, aşa că nu se pune problema eutanasierii, adăpostul nefiind suprapopulat. Deocamdată. Eu sunt obligat să-i ţin acolo 14 zile lucrătoare. Primele 7 zile, pentru revendicare, următoarele 7 zile pentru revendicare şi adopţie. Noi avem o evidenţă, pe zile. Serviciile de deparazitare, de microcipare şi sterilizare sunt numai pentru cei pe care-i adoptă cineva. Că n-are rost să fac o cheltuială cu ei şi pe urmă să nu-i adopte şi să nu-i revendice nimeni…Nu-i mai reteritorializăm. Nu le mai dăm drumul din adăpost. Legea zice că şi cei care sunt pe stradă, chiar dacă sunt microcipaţi, se-adună şi ăia!.

….şi-un apel către iubitorii de animale!

Vă amintiţi, sper, că atunci când Primăria a organizat o dezbatere publică pe tema maidanezilor doar aceşti vreo câţiva concetăţeni de-ai noştri s-au declarat iubitori ai maidanezilor. Azi, aceşti cetăţeni, dar şi alţii, cei care atunci n-au ştiut sau n-au avut timp să participe la dezbaterea desfăşurată întru găsirea de metode viabile pentru ca maidanezii să nu mai fie pe străzi, sunt rugaţi să meargă şi să adopte maidanezii care se află în adăpostul DADP Slobozia. Spre informarea celor ce-şi doresc să adopte maidanezii, domnul Ion Ştefan face următoarele precizări: „ Cel care adoptă un câine trebuie să facă dovada că are spaţiu ca să-l ţină, să dovedească că are resurse materiale pentru creşterea şi întreţinerea câinelui, iar dacă adoptă mai mult de doi câini, trebuie să aibă acordul Asociaţiei de proprietari, al vecinilor. Demn de reţinut este şi faptul că aceşti câini adoptaţi trebuie înregistraţi în Registrul de evidenţă a câinilor cu stăpâni. (…) Urmăresc şi eu ştirile prezentate în presă şi văd că alte administraţii au plătit bani cetăţenilor care au luat de pe stradă câini şi i-au dus la adăposturi (…) Ne obligă legea să întocmim şi-un „program de lucru cu publicul”, la adăpostul urmând a fi deschis zilnic, între orele 10:00 şi 18:00. Există acest program afişat şi la DADP şi la adăpost, cu numărul de telefon al nostru şi al medicului veterinar cu care avem noi contract. Legea prevede că trebuie anunţată populaţia despre program şi despre posibilitatea de revendicare şi de adopţie.” Trebuie să recunosc că interviul cu directorul Ion Ştefan a fost o mirare pentru mine, cea neobişnuită ca directorii să dea dovadă de respect pentru informarea publicului, în ceea ce priveşte activitatea curentă a instituţiilor statului. Faptul că domnul Ştefan mi-a cerut un răgaz de câteva ore pentru a-mi expune situaţia existentă acolo, la adăpostul din Slobozia, aşa cum se prezintă ea la această dată, iar a doua zi chiar dumnealui m-a sunat şi mi-a oferit aceste informaţii, dovedeşte cu prisosinţă că nu jurnaliştii au o problemă de comunicare, ci problema e în atitudinea refractară a altor directori ai altor instituţii publice…

IONICA GHINEA