* Deşi stricate, televizoarele, calculatoarele, xerox-urile, aspiratoarele, maşinile de spălat rufe, maşinile de spălat vase, uscătoarele de păr, de mâini, ondulatoarele pentru păr şi tot felul de alte şi alte aparate – toate sunt reciclate pentru că pot fi recondiţionate şi transformate în materii prime taman bune de făcut …bani!
„Asociaţia Română pentru Reciclare RoRec, în parteneriat cu Primăria Municipiului Slobozia, a organizat o nouă acţiune de colectare a deşeurilor electrice şi electronice în Slobozia.…” Ca şi-n anii trecuţi data şi locul desfăşurării ni s-au comunicat şi nouă, doar-doar ni se va părea importantă această preocupare şi vom trâmbiţa întru informarea şi, pe cale de consecinţă, a determinării a cât mai multor cetăţeni să se prezinte „care cu ce are” la locul stabilit. Ca în fiecare an, de câţiva ani încoace, în vreme ce o maşină încăpătoare se va deplasă pe străzi pentru a aduna de la cetăţenii care locuiesc la case, aşa-zisele deşeuri, în faţa magazinului Ialomiţa va fi amenajat un punct unde, cică, cetăţenii pot aduce deşeurile electronice şi electrocasnice „de care vor să se debaraseze responsabil”. Şi pentru că, într-un comunicat de presă (greu de preluat cu copy paste, iar noi n-avem nervi să „culegem” taman ca proştii, cuvânt cu cuvânt) ni se transmite că Asociaţia RoRec este o organizaţie non-profit, formată din unsprezece dintre cei mai cunoscuţi fabricanţi europeni de aparatură electrocasnică prezenţi pe piaţa din România, sigur că ne-am întrebat cât de proşti i-or fi crezând producătorii pe români, şi cât de fraieri ne crede pe noi managerul acestui proiect? Spun asta având în vedere că suntem ceva mai informaţi decât mulţi dintre cetăţenii pre(a)dispuşi a-şi arunca la gunoi aşa-numitele „ciurucuri”, deşi ar putea să le şi vândă. Cum spuneam, printr-un comunicat am fost invitaţi să luăm la cunoştinţă şi, desigur, să şi mediatizăm dacă ne interesează. Şi, după cum observaţi, ne-a interesat. Am mers, am văzut, am vorbit cu trecătorii, am fotografiat, şi azi vă scriem că acolo, la locul stabilit, nu s-au adunat decât „trei lulele, trei surcele”. Şi-atunci, de ce în fiecare an se raportează cu mândrie că s-au colectat tone de astfel de ciorcioboate? Să fie de vină numai programele/proiectele cu finanţare de la Uniunea Europeană şi/sau prin intermediul Ministerului de resort? Iată o întrebare la care musai să găsim răspunsuri…
IONICA GHINEA