Deputatul Muşoiu a vândut clădirea construită cu fonduri nerambursabile de la U.E.

Vă mai amintiţi? Era în data de 31 august 2011, când la Slobozia a fost inaugurat un spaţiu de joacă destinat copiilor din judeţul Ialomiţa, o clădire care a fost construită şi dotată conform proiectului „Fun House – împreună creştem mai frumoşi”.

Vă mai aduceţi aminte? A vuit presa locală, s-au înghesuit oficialităţile să participe la marele eveniment, şi atât de neruşinat s-a mândrit madam Alice Sneatinscki, în timp ce ne explica dificilul demers în obţinerea fondurilor, chit că mulţi înţeleseserăm care au fost „meandrele concretului” în ceea ce priveşte întocmirea, depunerea, eligibilitatea dosarului de finanţare! Căci, pentru realizarea acestui loc de joacă, SC PROJECT CONSTRUCT SRL, în calitate de beneficiar, a primit asistenţă financiară nerambursabilă din Regio – Programul Operaţional Regional 2007 – 2013, Axa prioritară 4 „Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local”, Domeniul major de intervenţie 4.3 „Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor”. La acest eveniment au participat directorul Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, Liviu Muşat, preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa, Silvian Ciupercă, primarul municipiului Slobozia, Alexandru Stoica, reprezentanţi ai autorităţilor publice locale, ai direcţiilor deconcentrate, precum şi reprezentanţi ai mass-mediei.
Valoarea totală a proiectului este de 1.108.542 lei (peste unsprezece MILIARDE lei vechi), din care valoarea totală eligibilă este de 798.302,88 lei, reprezentând fonduri nerambursabile FEDR. Contractul de finanţare a fost semnat în aprilie 2011, având o durată de implementare de 16 luni. Obiectivul specific al acestei investiţii a vizat înfiinţarea unui loc de joacă pentru copiii din Slobozia, dar şi din localităţile ialomiţene învecinate, care, prin serviciile oferite, să contribuie la dezvoltarea fizică, afectivă şi socială a acestora.

Ce a fost şi ce a ajuns…!
„Cu ajutorul fondurilor nerambursabile Regio s-a construit o clădire în suprafaţă de 150 mp, pe un teren de 540 mp, ce va deservi ca loc de joacă pentru copii, şi s-au realizat lucrări de instalaţii electrice, sanitare, de alimentare cu gaze naturale, termice, dar şi sisteme de sonorizare şi supraveghere. Totodată, în vederea dotării spaţiului s-au achiziţionat următoarele: un complex de joacă gonflabil, o saltea elastică, trei căsuţe de joacă, cinci balansoare, 10 saltele, un set de mobilier, alcătuit din scaune, mese, canapele şi vestiare, echipamente IT, precum şi diverse produse electronice şi electrocasnice pentru uzul gospodăresc. ADR Sud Muntenia este Organism Intermediar pentru Regio şi are responsabilităţi delegate pentru implementarea acestui program”. Cam acestea au fost informaţiile vehiculate în presa acelor vremuri…La şase ani distanţă în timp, după ce a ieşit de sub incienţa prevederilor legale ce presupun un anumit număr de ani de funcţionare în schimbul banilor, această (in)activitate pentru care Uniunea Europeană, prin intermediul ADR Sud – Muntenia, a cheltuit purcoi de bani, s-a întrerupt, oficial, definitiv. Aşa că, aflând şi noi că „s-a stricat petrecerea”, dar şi că s-a vândut clădirea, am zis să dăm de veste, tot aşa cum am procedat şi la inaugurare! Şi dacă atunci ne declaram oarecum încântaţi de-aşa perspectivă a petrecerii timpului liber pentru copiii şi părinţi/bunici, azi ne declarăm indignaţi (nicidecum frustraţi, aşa cu ar putea crede beneficiarii tranzacţiei ce riscă să pară samavolnic săvârşită pe altarul sacrificării banilor UE) de o practică pe care o întâlnim în din ce în ce mai multe cazuri de proiecte marca ADR Sud Muntenia. Despre ce practică e vorba, ne întrebaţi? Despre practica derulării afacerii, fix atâta timp cât îi obligă Contractul de finanţare! Trei ani, cinci ani, şi-apoi…gata! Mulţi dintre beneficiari vând clădirile, echipamentele, sculele, aparatura, marfa şi bagă banii în buzunar! Acolo unde nu se pot băga banii în propriile buzunare, mulţi dintre „băieţii deştepţi” bagă banii în conturile firmelor constructoare/prestatoare/furnizoare. Sigur că noi nu susţinem (cu probe!) că la fel s-a întâmplat şi în cazul „FUN HOUSE”! Dar, cui nu i se pare „cusută” cu aţă albă o atare afacere? Adică, U.E. „sparge” peste 11 MILIARDE de lei vechi pentru ca madam nevasta fostului vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa, actual deputat PSD, să construiască o clădire, ea construieşte, vreo cinci ani se preface că funcţionează, după care vinde „la capul gol” şi bagă banii la teşcherea? Şi astfel de afaceri, de ce crede directorul ADR Sud Muntenia că nu pot fi considerate oneroase pentru buget? Şi de ce cred el şi gaşca lui PSD-isto – ONG-istă că se pot mândri cu astfel de proiecte cu finalitate de toată jena? Să mai vorbim şi despre felul în care se petrec faptele privind concesionările? În speţă, despre concesiunea care, la vremea încheierii Contractului, prin târg s-a bârfit că a fost cam „forţată” de nişte criterii de selecţie a proiectului cu finanţare nerambursabilă, nu mai are rost să vorbim, din moment ce n-am vorbit – suficient de apăsat – la vremea săvârşirii faptelor! Că „forţată” a fost şi concesionarea/cumpărarea terenului de sub respectiva clădire, rămâne să stabilim în momentul în care Primăria ne va spune de ce tuturor celorlalţi concesionari ai terenurilor din cartierul „Pepinieră” li s-a cerut câte 10.000 de Euro pentru aşa-numitele „utilităţi” (gaze, energie electrică, apă, canalizare, asfalt, etc), iar soţiei domnului Muşoiu, nu?

Ban pe ban, din afaceri cu bani publici 

Cum a ajuns Muşoiu vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa, sunt aproape convinsă că nu mai interesează pe nimeni, ştiute fiind „manevrele” marca PSD. Care dintre dumneavoastră vă amintiţi ce anume a făcut Muşoiu, cât timp a stat de-a dreapta tătucului PSD, adică a prea-cinstitului şi competentului Vasile Silvian Ciupercă? Spre indignarea musiului, noi nu ne amintim ca acţiunile săvârşite „sub directa lui îndrumare” politico-administrativă să fi „rupt gura târgului”. Ne amintin doar că fiind vicepreşedinte, Muşoiu a fost acuzat de faptul că încheiat cu primăria Albeşti, condusă la vremea respectivă de  subprefectul Marin Constantin (Costică, fost primar PSD şi bun prieten cu Ştefan), un contract de asfaltare a unor străzi în comuna mai sus amintită. Lucrările în valoare de 2,5 milioane lei au fost executate de firma SAM GPL Slobozia, firmă al cărei obiect de activitate nici măcar nu viza sectorul construcţii edilitare, business-ul respectivei firme deerulându-se în sfera comercializării de gaz petrol lichefiat (GPL). Sigur că, în aroganţa lui impertinentă, Muşoiu are tupeul de a îşi exprima părerea potrivit căreia nu el conduce firmele, ci rudele lui de… gradul 1.  Despre întrepătrunderile afacerilor în rândul membrilor clanului PSD, nu cred că mai are rost să tot „punctăm” ! E de-ajuns să vă spunem că lucrările au fost date în subantrepriză, cui credeţi? Societăţii S.C. Cargo Slobozia, o firmă cu risc crescut de a fi considerată revoltător de „abonată” la lucrări de construcţii plătite din bani publici.
Că doar nu degeaba a fost Ștefan Mușoiu declarat incompatibil, definitiv și irevocabil, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție făcută publică de către Agenția Națională de Integritate (ANI), deoarece în anul 2012, instituția a făcut cunoscut faptul că vicepreşedintele CJI, tânărul Ştefan Mușoiu a încheiat, prin intermediul firmelor pe care le păstoreşte, un număr deloc mic de contracte cu instituțiile din subordinea Consiliului Județean Ialomița. Mai exact, a încheiat un număr de 7 contracte de executare a unor lucrări de reparație, cu două instituții din subordinea Consiliului Județean Ialomița. Este vorba despre Muzeul Național al Agriculturii Slobozia și S.C. Drumuri și Poduri. Potrivit ANI, acuzațiile care i se aduc vicelui Mușoiu vizează 009 și 2010, inclusiv la ședința de aprobare a rectificării bugetului județului Ialomița pe anul 2008, unde în anexa nr. 1 la HCJ nr. 83/31.10.2008 se alocă expres Muzeului Naţional al Agriculturii suma de 66.700 lei (…). În conturile societăților „ocârmuite” de Ștefan Mușoiu au intrat, fix 91.190 lei”. Ce demonstrează faptul că, în ciuda prevederilor legale vizând sancţionarea unor astfel de apucături, Ştefan Muşoiu a ajuns deputat? Demonstrează fix ceea ce demonstrează şi faptul că, în ciuda celor care depun proiecte cu finanţare europeană, tot „băieţii deştepţi” ajung să fie eligibili, chit că, iată, se demonstrează că interesul nu este „interes public”, ci unul personal şi de grup…!

IONICA GHINEA