Au trecut anii peste blocurile despre care, după ’89, în derâdere, s-a spus că „sunt sinistru compartimentate şi mici ca nişte cutii de chibrituri”. După 25 de ani, cei mai mulţi dintre cetăţenii municipiului-reşedinţă de judeţ, locuiesc tot în locuinţele construite în „regimul lui Ceauşescu”.
Au trecut anii şi, odată cu locatarii, au îmbătrânit şi blamatele blocurile. Şi-n apartamentele din bătrânele blocuri, alte şi alte generaţii au ajuns să fie proprietari cu acte-n regulă. Din păcate, pe faţade blocurilor, în jurul blocurilor, în subsoluri şi, mai ales, pe treptele de la intrare, vremea şi vremurile şi-au lăsat amprenta. Deşi n-am crezut că se va ajunge la un asemenea grad de delăsare, de neimplicare, azi sunt siderată să constat că locatarilor la bloc le scapă din vedere faptul că foarte curând vor fi nevoiţi să investească şi în proprietatea lor comună, nu numai în proprietatea lor de dincolo de uşa apartamentelor… Ca jurnalist, aflată mai mereu pe teren, în căutare de subiecte, merg mult pe jos, circulând zilnic pe străzi, printre blocuri…Şi văd cum, mai ales pe la periferia oraşului, în cartierele mărginaşe, imaginile reliefând starea edilitar-gospodărească sunt, pe zi ce trece, îngrijorător de suburbane. Şi, cu gândul viitorul nepoţilor mei, la viitorul copiilor prietenilor mei, chiar şi la viitorul copiilor concetăţenilor mei, n-am cum să nu-mi pese de acest aspect insalubru
În timp ce în faţa majorităţii blocurilor din Slobozia e pârloagă şi multă mizerie, uite că unii locatari la bloc chiar reuşesc să se înconjoare de curăţenie şi frumos! Cartierul Cuza Vodă, aşa cum este el cunoscut adună în cvartale zeci de blocuri. Dintre toate, o singură scară „mi-a sărit în ochi” obligându-mă să mă opresc măcar cât să 
fotografiez această dovadă a faptului că se poate să nu stai cu mizeria la nas, cum se spune!
A fost nevoie de nişte pământ, nişte piatră spartă, nişte cauciucuri uzate care au luat diferite forme şi, desigur, dorinţa de a face „muncă patriotică”. Deşi aş putea lesne să adaug alte şi alte gânduri, în care să-mi exprim, deopotrivă, amărăciunea şi încântarea, de data aceasta aleg să zic doar: Sincere felicitări, oameni gospodari! (I.G.)