* Sunteţi curioşi să aflaţi ce sume de bani publici se cheltuiesc pentru 
această pomană care, în opinia multora, începe să nu mai fie pe placul contribuabililor, tot aşa cum acelaşi tip de lapte şi corn nu mai poate fi pe placul elevilor?
Ei bine, şi noi am fost curioşi şi am vrut să aflăm cât şi cui plăteşte conducerea Consiliului Judeţean Ialomiţa pentru ca elevii din unităţile de învăţământ ce-şi desfăşoară activitatea pe raza judeţului Ialomiţa, să primească, zi de zi, produsele de panificiaţie şi lactate. Am zis să primească, nu să şi consume, deoarece am o reţinere atunci când mă gândesc la consum. Şi am o reţinere, deoarece ştiu că nu puţini sunt copilaşii cărora „li s-a acrit” de-aceleaşi produse servite încă din anul 2002, anul în care Guvernul condus de Adrian Năstase a implementat în şcoli, aşa-numitul „Program CORNUL şi LAPTELE” Şi chiar dacă statisticile spun şi Wikipedia, enciclopedia liberă, titrează că, în România „beneficiarii programului sunt copiii din grădinițe și din școli generale, iar media beneficiarilor este de peste două milioane de copii anual”, noi, cei care avem contact direct şi zilnic cu unităţile şcolare, ştim mult mai bine că acest Program nu mai este o soluţie pentru ostoirea foamei copiilor, nici măcar a celor mai săraci! Deşi guvernanţii trâmbiţează că, în dorinţa lor de a încuraja consumul de fructe (autohtone, chiar!), începând cu anul 2010, acestui gen de pomană i s-a adăugat şi programul „mere în şcoli” prin care elevii din clasele 1-8 din învățământul de stat și privat primesc gratuit câte un fruct proaspăt zilnic, timp de 100 zile de școlarizare, în intervalul noiembrie-martie, iar cei mai mulţi au aflat că acest program este finanțat în proporție de 75% din fonduri europene, totuşi, nu puţini sunt cei care gândesc că toată această cheltuială este mai degrabă o afacere public-privată, în beneficiul mai mult al guvernanţilor, al politicienilor, al 
conducerii administrative a judeţelor şi, nu în ultimul rând, al firmelor implicate.
Zeci de miliarde, an după an…
Şi firmele implicate, cine credeţi că sunt? Marile brand-uri, firme consacrate în domeniu, producători-comercianţi agreaţi, nu neapărat de către consumatori, ci de către cei care stabilesc criteriile de selecţie. Cine sunt cei care selectează, cum de nu se prea încurajează producătorii din judeţul Ialomiţa? Sunt întrebări la care greu obţinem un răspuns avizat şi, mai ales, sincer. Luna trecută, pe când domnul Victor Moraru desfăşura conferinţa de presă, l-am întrebat pe responsabilul de la Achiziţii, dacă ştie de ce nici până la acea dată nu se livra în şcoli lapte şi corn, deşi anul şcolar a început de multe săptămâni? Răspunsul domniei-sale a fost unul din care noi am înţeles că aşa-numitele proceduri sunt de vină, nu ei, cei care, în opinia oricărui om cu bun-simţ, ar fi trebuit să facă în aşa fel încât eventualele contestaţii să fie soluţionate astfel încât încă din prima zi a anului şcolar, elevii să poată fi benefiarii şi „de facto”, nu numai „de jure/iure”. Ştiind că în anul 2015, Consiliul Judeţean Ialomiţa a cheltuit fix 6.733.000 lei (adică peste 67 de MILIARDE de lei vechi!!!) pentru laptele şi cornul distribuit în unităţile de învăţământ de pe raza judeţeului Ialomiţa, şi amintindu-ne că şi în anul 2016, suma a fost „tot cam pe-acolo” ( mai excact 6.474.000 lei, adică aproape 65 de MILIARDE de lei vechi!!!) sigur că ni se pare impardonabilă o asemenea „bătaie de batjocură” la adresa celor care, dacă pot sta două-trei luni fără a mânca acel lapte… şi-acel corn…, mai mult ca sigur ar putea sta până la sfârşitul anului şcolar, astfel făcând o economie la bugetul pe care, iată, autorităţile îl administrează atât de prost, încât pare că-l chiar …„fituie”.