Recent, Suedia a emis mandate de arestare internaţionale pentru doi britanici bănuiţi că au importat ilegal în Uniunea Europeană, via Norvegia, usturoi în valoare de 10 milioane de euro. De ce fac delincvenţii acest lucru, de când a început usturoiul să fie o marfă de contrabandă atractivă pentru criminali? – se întreabă sâmbătă BBC.
Potrivit AGERPRES, Pavel Borkovec, de la Biroul European Antifraudă (OLAF), spune că fraude şi ilegalităţi cu usturoiul proaspăt, provenit din China, se făceau încă din anii 1990. Însă implicaţiile financiare serioase pentru bugetul Uniunii Europene au apărut în 2001, când a fost introdusă o taxă de import de 9,6% pentru usturoiul extracomunitar. Taxa avea menirea să protejeze cultivatorii de usturoi din ţările membre ale UE, pentru ca aceştia să nu fie ameninţaţi cu falimentul de fermierii chinezi, care acaparaseră un segment important din piaţa globală, vânzând recoltă după recoltă la preţuri de dumping.
China a produs peste 18,5 milioane de tone de usturoi în 2010, ceea ce reprezintă aproximativ 80% din producţia mondială, potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO, cu sediul la Roma). La nivelul Uniunii Europene, cei mai importanţi producători de usturoi sunt Spania, Italia, Franţa, Polonia, Ungaria, România şi Bulgaria. Borkovec insistă că traficul cu usturoi poate costa Uniunea Europeană o sumă semnificativă de bani. ‘Un container de usturoi proaspăt reprezintă o pierdere potenţială de circa 30.000 de euro în taxe vamale’, spune el, adăugând că „modus operandi” al traficanţilor de usturoi din China s-a perfecţionat de-a lungul anilor.
Pentru un timp, ‘frauda privind provenienţa’ a fost favorită. Usturoiul chinezesc era declarat la import ca provenind din ţări cu care UE avea aranjamente preferenţiale şi unde taxele vamale obişnuite nu se aplicau. ‘De exemplu, produsele provenite din Turcia, din ţări mediteraneene precum Egiptul, Iordania, Marocul, sau unele ţări din America Centrală şi de Sud, pot beneficia de o scutire de taxe vamale sau de taxe reduse’, explică expertul OLAF. „Declararea eronată a mărfurilor” a fost o altă metodă de fraudă. Usturoiul proaspăt era trecut în hârtii drept usturoi îngheţat sau uscat, sau traficanţii declarau că transportă mere, ceapă sau ghimbir. Mai recent, traficul real – caz în care nu se face niciun fel de declaraţie la intrarea într-o ţară – a început să capete amploare, spune Borkovec. OLAF estimează că de-a lungul anilor s-au înregistrat pierderi de milioane de euro, „fără să se mai ia în calcul pierderile indirecte, reprezentând concurenţa neloială şi pierderea unei cote de piaţă de către producătorii UE”. Majoritatea statelor membre ale UE au fost afectate într-un fel sau altul de traficul cu usturoi, însă ţările cele mai vizate par a fi Marea Britanie, Polonia şi Italia