Ce fac primarii cu păşunile? Le concesionează! Cui, cum, pe cât? Iată întrebări …!

Studiu de caz. Amara. Oraşul Amara. Luat drept exemplu de… „bună practică”, deoarece primarul care este (căci încă este, alegerile urmând a fi repetate aici, din cauză că Victor Moraru s-a ajuns preşedintele CJI !) nu pierde ocazia să se prezinte ca fiind edilul care a reuşit, mai bine ca alţi primari, să acceseze fondurile europene, să implementeze tot felul de proiecte, să „facă şi să dreagă”…

Este binecunoscut faptul că România excelează la numărul de proprietari/concesionari de terenuri agricole, suprafeţe forestiere, păşuni. Mulţi dintre cei care susţin, prin impozite şi taxe, bugetul consolidat al statului se arată din ce în ce mai revoltaţi de modul în care se acordă subvenţiile de către APIA. Şi-asta, deoarece, spun ei, cei care au terenuri agricole au şi animale, mai concesionează şi pajişti şi uite-aşa, pe bani publici, îşi măresc, an de an, averea, în timp ce statului ei nu dau cine ştie ce impozite şi nici nu crează cine ştie ce locuri de muncă. Înţelegând toate acestea la justa lor valoare – psiho-socială, mai ales! – am zis că n-ar fi rău să începem „desţelenirea” domeniului pajişti. Cu precizarea că taman la fel se întâmplă în mai toate localităţile judeţului, ale ţării, expunem cifrele reprezentând afacerea (oneroasă pentru buget, cum altfel, nu?) pe care primăria Amara o face având ca parteneri nişte boieri de tip postdecembrist. Căci, cum aţi vrea să-i denumim pe cei care au pământuri, animale, utilaje agricole, acareturi dobândite şi prin contribuţia slugilor care suntem noi, contribuabilii? Aşadar, oraşul Amara are 130 de hectare de păşune. A avut 131 şi ceva, dar 0,5 hectare au fost băgate-n …intravilan, pentru ca să poată fi construită acea centrală fotovoltaică (despre care musai să prezentăm aspecte!), iar 0,87 de hectare au fost şi ele introduse în intravilanul localităţii, pentru ca să poată fi săpate/forate alea două puţuri care, chipurile, să asigure sursă proprie de apă. Şi despre acestea musai să vorbim! Până atunci, însă, să vă spunem că potrivit înscrisurilor din Primărie, şi în anul 2014 suprafaţa de păşune a fost scoasă la închiriere, pentru această operaţiune votându-se de către consilierii locali  Hotărârea nr. 36 din 11 martie. Reiese din înscrisuri că a avut loc o licitaţie, în urma căreia suprafaţa a fost împărţită celor 31 de solicitanţi deveniţi concesionari. Contractele ce-au fost încheiate se derulează pe o perioadă de 5 ani (bineînţeles că durata se poate prelungi!), concesionarii plătind către Primăria Amara sume de …nimic, în comparaţie cu avantajele pe care boierii le obţin de pe urma folosirii acestora. Căci, cum spuneam, doar nu credeţi că acolo, pe păşuni, paşte văcuţa fiecărui amărât care se hrăneşte din laptele obţinut, nu? Cei 31 de concesionari sunt „oameni cu stare”. Şi mare mirare să nu-i regăsim pe listele APIA Ialomiţa, instituţie a statului care plăteşte subvenţii agricultorilor/fermierilor/ proprietarilor de terenuri/crescători de animale.

 Concesionări pe daiboj …

Sunteţi curioşi să aflaţi cât plătesc, anual, cei 31 de chiriaşi, pentru cele 130 de hectare? Şi noi am fost, şi-am aflat că, bunăoară, pentru anul trecut, pe toate cele 130 de hectare de păşune, toţi cei 31 au plătit decât 20.054,96 lei. Adică vreo 200 de milioane de lei vechi. Adică, te miri ce şi mai nimic! Şi-anul trecut, tot a fost ceva-ceva încasare de pe urma acestei afaceri public-private! Anul acesta, din răspunsul oferit sub semnătura domnului Sohodoleanu Gheorghe, aflăm că suma este de doar 14.791 lei. Adică nici 150 de milioane. Adică mult mai puţin decât puţinul de-acum un an. Este posibil ca această sumă să fie expusă pentru jumătatea de an care a trecut. Dar dacă-i total sumă pe 2016, nu-i aşa că este revoltător de puţin?

Vă întrebaţi de ce au concesionat, pe daiboj, onor consilierii ditamai suprafaţa de pajişti? Nu, noi nu spunem că în acuaţia cu trei necunoscute intră relaţia de rudenie/prietenie/apartenenţă politică/etc. Noi redăm din înscrisurile oficiale, astfel informându-vă că „ sumele încasate pe ha de pajiști sunt situate între 150 lei și 300 lei ha fiind stabilite în urma licitației conform ofertelor crescătorilor de animale”. Împărţiţi cei 150 de lei la 12 luni şi-o să înţelegeţi că, după ce încasează sume deloc modice pentru fiecare animal deţinut în proprietate/societate, concesionarii nu plătesc, lunar, statului mai mult decât dau pe-un pachet de ţigări, zilnic! Este o afacere oarecum oneroasă sau doar nouă ni se pare că impozitarea la sânge pică în cârca firmelor/cetăţenilor care nu primesc nici un ajutor de la stat?

 Cei 31 de boieri …

În ordinea alfabetică, proprietarii/crescători de animale, cetăţenii ajutaţi de primărie să-şi crească animalele de la care primesc – spre valorificare, desigur! – lapte (din care se prepară brânză, smântână, iaurt, zer, chiar!) lână, carne (şi miei de Paşti, fireşte!) sunt: Alexe Grigore, Băicoianu Gica şi Băicoianu Anica; Bârzoiu Vasile; mulţi de-alde Budu (Maria, Anişoara, Ion, George, Daniel, Dumitru); Bunea Ion; Chidu Anton; Comşa (şi ei neam mare!) Dragomir; Filimon Constantin şi Nicolae; Lupu (cu mulţi din neamul lui); Măiţă Ion şi Alexandrina; Mihai Liviu; Munteanu; Negustoru Petre; Nemeş Ion şi Mariana; Petre Neacsa şi Dorina; Popescu Petre Ovidiu; Preda Dorina; Rusu Dumitru; Sava Ştefan; Soare Leon; Stanciu Nicolae; Stroe Ion; Ţintă Constantin (şi Nicolae, şi Eftimia); Toader Stan; Todiraşcu Ştefan. Cum noi n-avem vreo acuză de adus la adresa celor evidenţiaţi, fie şi numai din cauză că dacă parafrazăm o vorbă din bătrâni, chiar înţelegem că nu-i prost cine cere, e doar (dez)interesat cine oferă, încheiem articolul precizând că, de anul acesta unii au renunţat la concesiune, şi-anume: Dragomir Gheorghe; Preda Petre; Băicoianu Gica şi Chidu Anton.

IONICA GHINEA