Ce au în comun Spitalul de Urgenţă din Slobozia şi Centrul privat de hemodializă?

* Vreo 10.000 de EURO (adică vreo 450 de milioane de lei vechi) cheltuiţi pentru fiecare pacient supus hemodializei, dar şi multe alte interese…Tot cam atâta s-a plătit şi anul trecut către o parte a presei locale, astfel (a)servită pentru a nu vedea realitatea penală.

Spuneam în alte articole de presă că mai devreme sau mai târziu, matrapazlâcurile din spatele atribuirii majorităţii contractelor de achiziţii publice ies la iveală, opinia publică minunându-se – încă o dată! – de tupeul oficialităţilor de a fenta prevederile legale. E foarte lungă şi extrem de încâlcită povestea din spatele acestui serviciu medical prestat în cadrul acestei unităţi spitaliceşti. Multora dintre cetăţeni le este cunoscută povestea sforăitoare în care personaje precum juristul Zamfir şi directorul Olaru şi-au făcut mendrele adjudecând acest Serviciu, în anii anteriori. Ce rol a avut „saltul” făcut de Berbece, din funcţia de director economic, în cea de director general, fie el doar interimar? Mulţi zic că păstrarea „pe poziţii” a avut rolul de a acoperi „lucrăturile”, astfel încât toţi făptuitorii să iasă „basma curată”. Faptul că Berbece se scuză declarându-ne că „funcţia de director este o funcţie executivă, nu una decizională” ne face să (re)considerăm că musiului chiar merită a i se cerceta în profunzimea documentelor financiar-contabile! Concluzia multora este că nimic din toate fărădelegile săvârşite în Spital, NU s-ar fi putut săvârşi fără ştiinţa directorului economic, să fie clar!

           Berbece, care-i… şi întrece!

Este cunoscut faptul că toată activitatea de hemodializă este susţinută din fonduri de la bugetul de stat printr-un Program Naţional de hemodialioză. În momentul în care un pacient este diagnosticat cu insuficienţă renală cronică, de un anumit nivel, şi se recomandă hemodializa există nişte costuri de iniţializare pentru această boală. Nişte medicamente de fluidizarea sângelui şi nişte „markeri” speciali pentru aşa ceva. La iniţiere, spitalul trebuie să investească nişte bani din propriul buget. Dar, de la Casa de Sănătate, spitalul primeşte bani pentru fiecare şedinţă de dializă pe care pacientul o va face în cursul anului, şedinţă care costă vreo 400 de lei. Doar că, dacă după numai câteva şedinţe pacientul pleacă să-şi împrospăteze sângele în Centrul privatizat de hemodializă, spitalul pierde banii de iniţiere în tratamentul acestei boli; hemodializa. Şi suma de iniţiere se ridică la vreo 10.000 de euro. Am fost curioasă să aflu cum de îşi permite firma nou agreată să presteze gratis serviciul de transport pacienţi hemodializaţi. Din răspunsurile oferite de domn’ Berbec la întrebări adresate scris şi verbal, am aflat spre exemplu că anul trecut cheltuiala efectivă pentru funcţionarea staţiei de hemodializă din cadrul Spitalului Judeţean a fost de 742.022 de lei, adică aproape 7,5 miliarde de lei vechi. Nu discutăm azi dacă e mult sau puţin. Transportul pacienţilor a fost asigurat de SC ANDALEX SRL, dar începând cu luna februarie 2014 contractul a fost reziliat, deoarece – zice domn’ Berbece! – „motivele au fost în primul rând de ordin financiar, fiind practic în imposibilitatea de a suporta un cost al transportului atât de mare 1,75 lei/km, din punct de vedere bugetar şi de a acoperi pierderea aferentă anului 2013 pentru acest serviciu (…) În acest moment valoarea transportului pacienţilor dializaţi este zero. De ce? Pentru că la cele două achiziţii pe care noi le-am făcut, firma care a câştigat licitaţia a oferit transportul pentru dializaţi gratuit, sub formă de sponsorizare (…) Dacă până în luna ianuarie 2014 valoarea transportului era de aproximativ 15 – 18.000 lei pe lună, începând cu luna februarie această valoare este zero”. Firma filotimă nevoie mare este nimeni alta decât SC ALMAROM. Ca una care văd şi dincolo de aparenţe, sigur că nu m-am lăsat copleşită de-o asemenea „gogoaşă” umplută cu rahat şi frumos ambalată! Şi-asta, deoarece, întrebat fiind dacă mai există şi o altă colaborare cu această firmă, în afară de transportul hemodializaţilor, domn’ Bercebe a zis: „ Bineînţeles! Imediat vă explic tot. Deci, dacă până-n ianuarie 2014, firma care transporta pacienţi, atât hemodializaţi cât şi externările la cerere ale spitalului, factura pentru ambele servicii, bugetul aferent pacienţilor hemodializaţi a avut de suferit în mod continuu, astfel încât au existat nişte facturi de transport pentru pacienţii hemodializaţi care nu au putut fi înregistraţi în contabilitate, ci i-am înregistrat extracontabil, pentru că valoarea bugetului nu putea asigura cheltuielile cu medicamentele, materiale sanitare şi transportul. Astfel încât, când eu am fost numit interimar, trebuia să găsim o soluţie (…) Vedeţi dumneavoastră, avem un avantaj. Avantajul…Pot să spun că ne-a ajutat Dumnezeu. De ce? Pentru că această firmă care ne asigură nouă transportul pacienţilor, atât cei externaţi, cât şi cei hemodializaţi, se ocupă şi de transportul pacienţilor la Centrul privat de hemodializă. Astfel încât, acolo au peste 90 de pacienţi! Deja au maşinile în teren pentru cei 90 de pacienţi. Cei 10 pacienţi ai spitalului Slobozia înseamnă cam 10% din activitate. Deci, pe lângă cei 90, pot să fie transportaţi şi cei 10 (…) Faptul că au venit cu această ofertă n-a făcut decât să ne bucure şi să beneficiem la maxim.”  Iată-l aici pe domnul Berbece pronunţând : ZERO!, în încercarea de a mă convinge de filotimia firmei ăleia… Ca mulţi alţii, şi eu ştiu că nimic nu-i întâmplător pe lumea asta. Şi nici gratis!
Nelăsându-mă inima să vă supun la chinul pricinuit de sclifosita peroraţie a domnului Berbece, zic să vă explic eu, pe scurt, ce-am înţeles din toată tărăşenia atât de plictisitor narată…Am înţeles că firma care transportă pacienţii externaţi din spital, încasează 0,75 de lei per km şi că lună de lună, din spital sunt externaţi aproximativ 400 de pacienţi, pacienţi pe care firma îi transportă la domiciliul fiecăruia. Şi dacă tot îi transportă pe cei externaţi din spital, pe traseu – că tot e în drum! – se opreşte şi îi ia sau, dimpotrivă, îi lasă şi pe bolnavii care, de trei ori pe săptămână, trebuie să facă naveta ca să-şi schimbe sângele cu ajutorul aparatelor de dializă. Pe lângă toate acestea, am mai aflat şi că aceeaşi firmă care transportă şi pacienţii externaţi, dar şi pe cei hemodializaţi, prestează şi la Centrul de hemodializă particular, privat.
Întrebări retorice…
1. Deşi la concurenţă cu Spitalul, un Serviciu privatizat care funcţionează nu departe de unitatea spitalicească are angajaţi medici din Spital şi mai şi „captează” pacienţii gata iniţiaţi într-ale acestei boli, ale acestei proceduri, cheltuiala aferentă rămânând povară pe bugetul Spitalului?
2. Preţul o fi mic, dar nu-i aşa că sumele facturate, lunar, de către firmă sunt babane, unele dintre decontările cu transportul la domiciliu fiind şi ele la fel de fictive ca şi unele internări?
3. Este sau nu posibil ca începând cu anul viitor, preţul per km să fie mărit printr-un Act adiţional la contract?
În urma articolelor publicate – pe această temă, dar şi pe altele! – în ziarul Ştirea, domnul Berbece şi-a permis a ne transmite un sms deloc promiţător, în ceea ce priveşte relaţia noastră cu domnia-sa. Aşa că nu ne mai aşteptăm la precizări pornite dinspre ’mnealui, ci, cel mult, vom putea obţine alte răspunsuri adresându-i alte întrebări, ca şi până acum, în scris…
IONICA GHINEA