Când obrazul BOR nu-i deloc „subţire”…

Pe când românii îşi lustruiau ghetele şi ghetuţele pentru ca Moş Nicolae să le pună-n ele cadouri, în presa centrală se lansa zvonul că Guvernul condus de proaspăt numitul premier Dacian Cioloş a luat istorica hotărâre de a sista scurgerea de bani publici în visteria BOR.
În replică, Patriarhul Daniel, cel numit şi Preafericit, a ieşit în faţa jurnaliştilor şi a declarat (cu o aroganţă care nu a rămas netaxată de către cei ce văd şi dincolo de aparenţe), aşa ceva: „ Noi am spus de mai multe ori că suntem de acord, nu numai să impoziteze veniturile, ci să şi renunţăm la salariile de la stat dacă ni se dă înapoi ceea ce în mod abuziv a luat Statul ca proprietăţi. Noi nu avem nevoie să stăm cu mâna întinsă la Stat tot timpul, ci să ne dea înapoi ce ne-au luat. Şi când se face echilibrul acesta, nu mai avem nevoie de salarii de la Stat”. Patriarhul Daniel a mizat, ca în atâtea alte dăţi, pe faptul că foarte puţini dintre români ştiu că secularizarea averilor mânăstireşti a fost, în fapt, reacţia Statului român la evaziunea fiscală practicată de către bisericile ortodoxe aflate pe teritoriul Principatelor Unite. Săvârşită în anul 1863 de către domnul Alexandru Ioan Cuza şi Guvernul condus de Mihail Kogălniceanu, preluarea în patrimoniul statului a multora dintre terenurile, iazurile şi pădurile aparţinând preoţimii, a părut multora chiar o reparaţie morală. Mai cu seamă că din ceea ce statul a luat de la preoţime, câţiva ani mai târziu au fost împroprietăriţi ţăranii.
Convinşi că în ţara asta plină de oameni din ce în ce mai săraci, ar mai trebui şi şcoli, şi spitale, şi drumuri, şi câte şi mai câte, nu numai să se construiască biserici, cei mai mulţi dintre români au considerat şi că măsura de a sista alocaţiile bugetare către BOR, este una corectă şi, mai ales, oportună.
A urmat ceea ce era de aşteptat ; discuţii, contradicţii şi propuneri. Constructive, cele mai multe dintre ele! Cum, însă, orice minune durează cel mult trei zile, din motive lesne de înţeles de către cei mai mulţi dintre români, premierul Cioloş a sucit-o şi a răsucit-o, până ce a „întors-o ca la Ploieşti”, fapt ce a condus la iritarea electoratului preşedintelui Iohannis, electorat care a sperat că „tehnocraţii” ce formează Guvernul condus de Prim-ministrul apolitic, au şi alte priorităţi investiţionale, nu numai finanţarea acordată din buget pentru Catedrala Mântuirii Neamului, către construirea unui număr revoltător de mare de biserici, şi pictarea acestora, şi…etc, etc.
Nivelul de iritabilitate a neuronilor s-a văzut mai mult pe facebook, acolo unde acum un an pe vremea asta a şi fost „revoluţia” care l-a propulsat pe Iohannis în topul preferinţelor românilor. Şi-acest nivel a crescut atingând cota de avarie, în momentul în care dinspre Patriarhie a fost transmis un comunicat de presă, în care li se spunea contribuabililor ce se simt discriminaţi din punct de vedere financiar-contabil, că „ În urma convorbirii telefonice a Domnului Premier Dacian Cioloş cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în dimineaţa zilei de 06 decembrie 2015, Domnul Premier a precizat faptul că noul buget pe anul 2016 prevede o creştere a salariilor clerului şi că Guvernul României va căuta soluţii pentru a sprijini în continuare construirea Catedralei Mântuirii Neamului, iar la viitoarele rectificări de buget, în funcţie de posibilităţi, să fie sprijinite şi alte lăcaşuri de cult aflate în construcţie. S-a convenit ca relaţiile dintre Guvern şi Biserică să fie în continuare relaţii de cooperare şi înţelegere comună a priorităţilor spre binele poporului român” . Doar câteva zile i-au fost necesare premierului pentru a simţi „pulsul” românilor pre(a)dispuşi la contradicţie. Apoi, în cunoştinţă de cauză, cică, a declarat: „Avem alocări pentru culte şi cheltuielile cu salariile (…) Pe de altă parte, faptul că nu avem alocări bugetare nu înseamnă că investiţiile care se fac în lăcaşe de cult nu sunt importante, dar cred, pe de o parte, că aici e importantă implicarea enoriaşilor, a credincioşilor şi a autorităţilor locale. Autorităţile locale pot să decidă cel mai bine în ce fel anumite investiţii sunt prioritare sau nu pentru comunităţile respective. (…) Cel puţin în momentul de faţă, aşa cum stă bugetul, nu ne-am putut permite aceste alocări.”
Ce rămâne de făcut atunci când deasupra evenimentelor administrativ-financiare planează suspiciunea că, mai degrabă, Premierul Cioloş a arătat Patriarhului „pisica” , astfel obligându-l pe Preafericit şi, desigur, pe toţi popii lui, să se implice (cel puţin ca şi până acum) în CAMPANIA ELECTORALĂ din 2016? Faptul că, iată, BOR se laudă cu înfrângerea sentimentului de echitate socială prin impunerea plăţii de taxe şi impozite de către Biserică, dovedeşte din plin de ce România riscă să tot aibă un popor îndoctrinat religios!