În numele fermierilor și a cooperativelor din România, reprezentați prin organizațiile membre ale Alianței pentru Agricultură și Cooperare – Federația Națională PRO AGRO, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, Uniunea Națională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV și Asociația Forța Fermierilor – AFF, transmite o “SCRISOARE DESCHISĂ”, în speranţa de a trage un semnal de alarmă cu privire la “riscurile majore ce amenință agricultura românească și implicit securitatea
alimentară a României.”
MOTIVUL…
Uniunea Europeană a transmis pe 16 iulie 2025, noua propunere pentru Cadrul Financiar Multianual 2028–2034, fapt ce i-a nemulţumit pe fermierii români, deoarece, spun ei: “ În această formă, agricultura europeană este pusă la zid: bugetul alocat Politicii Agricole Comune (PAC) este diminuat drastic, iar pilonii clasici ai acesteia, subvențiile directe și fondurile pentru investiții, nu mai sunt tratați
distinct și predictibil.
Agricultura contribuie cu 1,3% la PIB-ul UE și a primit în programarea 2021-2027 0,40% din Bugetul-ul UE, iar în programarea 2028-2034 se propune să primească 0,15%. Pe cale de consecinţă, văzându-şi diminuate veniturile, în mare parte nemeritate, baştanii reprezentanţi ai hoardelor de fermieri, îşi declară “consternarea, nemulțumirea și profunda îngrijorare pentru reducerea bugetului pentru subvențiile și investiții în producția hranei. Agricultura și Dezvoltarea Rurală au nevoie să fie menținut pragul de 0,4% din Bugetul care va fi aprobat la nivel european, pentru asigurarea hranei de calitate,
la standarde înalte,..”, bla, bla, bla.
Solicită ca…şi când ar merita…!
Deşi foarte mulţi români care cumpără produse româneşti, tind să-şi schimbe impresia despre CALITATEA raportată la preţuri, în condiţiile în care FOARTE MULŢI agricultori încasează uimitor de mari sume de bani reprezentând subvenţii alocate prin APIA, boierii de tip post-decembrist consideră că LI SE CUVINE chiar mai mulţi bani! Şi, dând dovadă de-un tupeu razant cu obrăznicia, solicită…
- Majorarea bugetului AGRICULTURII și DEZVOLTĂRII RURALE (PAC subvenții+investiții)cu minimum 30%, pentru a reflecta realitatea economică și inflația cumulată;
- Menținerea distinctă a celor doi piloni ai PAC: subvenții directe și fonduri pentru dezvoltare;
- Alocarea către România a cel puțin 77,6 miliarde de euro, nu doar a celor 60,2 miliarde propuse;
- O poziție fermă de respingere a creșterii
cofinanțării la 30%;
În loc de concluzii….
Cum spuneam şi în alte articole, după aşa-zisa Revoluţie, cei mai descurcăreţi dintre preşedinţii de CAP, ori directorii/inginerii SMA-urilor, sau cei ai IAS-urilor, şefii CUASC-urilor, ai CPADM-urilor, şi-ai altor “structuri organizatorice” constituite în domeniul agro-industrial, au făcut astfel încât să “hăcuiască” tot ceea ce, până în 1989, fusese “bun al îngtregulhui Popor”.
Aşa se face că “băieţii deştepţi” ai acelor vremuri tumultoase şi-au însuşit, “cu acte-n regulă”, mare parte din bunurile materiale
acumulate în sistemul de Stat, mai exact, în cel cooperatist.
Apoi, cum agricultura a devenit o “vacă bună de muls” de către politicienii ce-aveau nevoie de sponsorizări la “puşculiţa de Partid”, în mod samavolnic, a fost indentificată posibilitatea SUBVENŢIONĂRII agriculturii.
Pe motiv că “aşa se face şi-n alte ţări europene”, iar românii intraseră în UE, Senatorii şi Deputaţii au făcut legi care au dat voie Guvernului să înfiinţeze APIA, şi să reorganizaze instituţia statului, cea denumită până atunci Direcţia Agricolă.
Şi-aşa, după cum bine ştiţi, ne-am trezit cu o panoplie de Direcţii, Centre, Oficii, Birouri Teritoriale, şi-alte asemenea denumiri, care mai de care mai potenţate ca misiune “în slujba fermierilor”. Care, fermieri, erau privatizaţi şi, prin urmare, Statul n-ar fi trebuit să cheltuiască bani pentru “întrajutorare”, mai cu seamă când rezultatul nu era reciproc-avantajos. Aşa se face că, de când suntem în UE, cei care deţin – în proprietate şi/sau în arendă – suprafeţe de teren agricol/arabil, pruimesc, în fiecare an, subvenţua “pe suprafaţă”.