Ave, Cezar!

   Cezar Zamfir, căci despre el este vorba, a ajuns viceprimarul celui mai mare municipiu din acest prăpădit judeţ. Că nimic nu-l recomanda pentru o atare funcţie, e prea târziu şi, mai ales, în zadar să mai vorbim. Am putea însă să vorbim despre ce nu a făcut şi continuă să nu facă ’mnealui, chit că îi impune funcţia publică răsplătită din bani publici. Dacă mă întrebaţi ce anume ar fi trebui să facă, s-ar putea să nu vă pot răspunde, deoarece „sarcinile trasate de către domn’ primar” nu sunt îndeobşte cunoscute, nici măcar atât cât să nu creadă cetăţenii că viceprimarii – că-s doi, celălalt vice fiind domnul Valentin Băcanu – „nu mişcă-n front decât la comanda APV-istului Stoica”…  Totuşi, în responsabilitate, liberalului Cezar, mai mult ca sigur că i-a revenit un segment al activităţii politico-administrative. Chit că ea, activitatea domnului vice, mai mult decât a celuilalt vice, şi mai dihai decât a primarului, îmi pare că-i „sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire”! Spun asta după ce, vreme de luni de zile i-am tot urmărit mişcarea scenică (la scena politică, mă refer!), în încercarea de a desluşi ce rol joacă ’mnealui. Ştiu şi eu ca toată lumea că Cezar este, în scripte, unul dintre cei doi (des)consideraţi drept „vioara a doua”. Ştiu şi eu ca toată lumea că, din această poziţie nici nu poţi face cine ştie ce Opoziţie, mai cu seamă când, graţie conducerii de partid şi de stat, faci parte dintr-o Uniune care chiar şi dacă a fost pecetluită ca o îngemănare contra-naturii, tot trebuie respectată, măcar „de ochii lumii”…Ce nu ştiu eu şi mă tot întreb, este; ce-o fi în mintea vicelui, de fiecare dată când pleacă să se preumble pe la toate sindrofiile alea desfăşurate, Dumnezeu ştie cu ce folos?! Când aud că-i iarăşi prezent la altă  sclifosită acţiune desfăşurată pe o altă ridicolă temă, nu mă pot abţine să nu rostesc niscaiva cuvinte „de dulce”, zău aşa! Că tot suntem în Postul Crăciunului, iar Cezar este absolvent de teologie.. Când îl mai şi văd înfăţişându-se cetăţenilor, în toată splendoarea lui, acolo, pe facebook, aşa m-apucă un sictir, că nu mă pot stăpâni şi-i postez măcar două-trei fraze, a mea atitudine civică fiind taman pe măsura tupeului domniei-sale de a considera că impresionează pe cineva că s-a cazat el la Hotel de patru stele, ori c-a mâncat şi a băut el o cafeluţă în faţa unui restaurant dintr-o ţară departe de acest judeţ şi chiar departe de România…  Şi când, la toate acestea sentimente se-adaugă şi „înfiorarea” resimţită la vederea gentuţei ăleia pe care musiul n-o lasă din mână „ferite-ar Sfântul”, cum zic preoţii, sigur că nu-mi pică bine la viscere şi, din cauza „revoltei” acestora, mi se „urcă sângele la cap”, de simt că „stau să dau în eşapare” tensiunea mare. Şi-asta, deoarece viceprimarul Cezar nu poate proba măcar c-o mostră, astfel dovedindu-mi oportunitatea şi utilitatea plimbărilor lui pre(a)lungi şi, mai ales, prea dese! Nu de alta, dar eu şi mulţi dintre patronii pe care-i cunosc n-am prea avut timp să ne plimbăm, întru desfătarea noastră şi, negreşit, spre încântarea prietenilor, cunoscuţilor şi chiar necunoscuţilor, aşa cum face vicele care este nu prea liberal, ci prea libertin… Şi dacă el îşi ia atâta liber – de la munca în folosul comunităţii! – , atunci eu de ce nu m-aş simţi liberă să-i zic „vreo două, de la obraz!”, spre mulţumirea celor care, deşi ştiu că-i „doar o potrivire de nume” (stimabilul Cezar nefiind nici pe departe precum a fost odinioară Caesar), mulţi dintre ei tot au pretenţia să se comporte ca un conducător, chit că pe-acest conducător nu l-a ales poporul, ci doar partidul care, vremelnic, este la Putere! Unii, mai supuşi din fire, par chiar că-şi doresc să poată striga: « Ave, Caesar, morituri te salutant ! ». Cu condiţia să şi merite Cezar o astfel de închinăciune, desigur! Personal, eu îmi doresc ca din această traducere liber(al)ă, vicele Cezar să aibă atâta minte şi să dea dovadă de minimum de cumsecădenie încât să nu înţeleagă doar că muritorii de rând îl tot salută, oriunde s-ar afla el, fără ei…