* De ani de zile, impresionant de mari sume de bani ajung în conturile unor firme cărora statul le creează „front de lucru” pentru producţia care, astfel, are asigurată desfacerea produselor la „preţ de preţ”…
Cine are interesul să ţină mare parte a populaţiei în starea de inaniţie, deşi pământul ţării e roditor? Cine are tot interesul să încurajeze nemunca, mare parte a celor ce se plâng că n-au ce mânca neavând nici măcar chef să-şi caute de muncă atâta timp cât statul le tot dă ajutoare? Cine are tot interesul să aibă în mânecă asul pe care e ştanţat chipul primarului şi/sau al altor candidaţi dispuşi a ocupa funcţii care, mai apoi, le permite să perpetueze această ţinere sub obroc a celor săraci? Cine are tot interesul să vândă statului (ai cărui reprezentanţi, la o adică, sunt suspect de dispuşi a plăti oricât pentru orice) produse de-o calitate cel puţin îndoielnică? Astfel de întrebări n-au cum să nu-şi găsească loc în mentalul colectiv, mai ales că prea bate la ochi cheltuiala suportată din bugetul de stat, buget alimentat de cei din ce în ce mai puţin care muncesc pentru ca instituţii precum APIA să aibă din ce împarte celor care nu muncesc nu pentru că au vreun beteşug şi nu neapărat pentru că economia a stagnat sau, şi mai rău, a regresat din cauza pretinsei crize financiare, ci pentru că s-au învăţat să fenteze statul, cele mai multe familii descurcându-se într-un fel sau altul, astfel având ceva mai mulţi bani decât s-ar putea crede, bani pe care însă nu şi-i doresc a le fi impozitaţi, fapt pentru care se declară ca neavând venituri sau având venituri prea mici ca să aibă din ce trăi decent, bla, bla, bla…
APIA nici să împartă nu-i în stare
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că, pentru implementarea planului anual de distribuire de alimente pentru persoanele cele mai defavorizate (PEAD), România a beneficiat în anul 2012 de fonduri comunitare de 60,7 milioane de euro, în conformitate cu prevederile Regulamentul (UE) nr. 562/2011 modificat şi completat de Regulamentul (UE) nr. 208/2012 de punere în aplicarea a Regulamentului (UE) nr. 807/2010 pentru implementarea Planului anual. Pentru furnizare şi distribuţie, au fost stabilite următoarele produse: făină, mălai, orez, zahăr, paste făinoase, biscuiţi, ulei, mazăre verde în saramură, bulion, roşii în bulion şi fasole uscată. Fondurile comunitare au fost repartizate pentru achiziţionare de pe piaţa comunităţii de alimente, Au fost încheiate următoarele contracte pentru cantităţile de alimente de furnizat:
orez – cantitate contractată 17,5 mii tone (SC ATIFCO INTERNATIONAL SA – RO), în valoare de 5,14 mil euro;
faină – cantitate contractată 36,2 mii tone (VIEM CORPORATION EOOD – BG), în valoare de 6,60 mil euro;
mălai – cantitate contractată 12,2 mii tone (SC ROMPAN SA), în valoare de 6,88 mil euro;
ulei – cantitate contractată 17,1 mii kl (VIEM CORPORATION EOOD – BG), în valoare de 20,03 mil euro;
paste făinoase – cantitate contractată 2,6 mii to (SC ROMPAN SA – RO), în valoare de 1,24 mil euro;
biscuiţi – cantitate contractată 1,4 mii to (SC ORLANDO SRL – RO), în valoare de 1,2 mil euro;
fasole uscată – cantitate contractată 3,7 mii to (SC ROMPAN SA – RO), în valoare de 3,47 mil euro;
mazare în conservă – cantitate contractată 4, 4 mii to (SC ATIFCO INTERNATIONAL SA – RO), în valoare de 2,58 mil euro;
bulion – cantitate contractată 3 mii to (SC CONTEC FOODS SRL – RO), în valoare de 2,46 mil euro;
roşii in bulion – cantitate contractată 4 mii to (SC ATIFCO INTERNATIONAL SA – RO), în valoare de 2,46 mil euro;
zahăr – cantitate contractată 8,9 mii to (SC AGRANA ROMANIA SA), în valoare de 7,82 mil euro.
La 31.12.2012 au fost livrate următoarele produse: bulionul, pastele făinoase, biscuiţii, mălaiul, fasolea şi zahărul, urmând ca în luna ianuarie să fie finalizate orezul (83% distribuit), mazărea verde în saramură (79% distribuit ) şi roşiile în bulion (85% distribuit). În ceea ce priveşte contractele cu operatorul economic VIEM CORPORATION EOOD pentru produsele alimentare făină şi ulei de floarea soarelui acestea au fost încheiate în data de 22.06.2012, respectiv 04.09.2012, în urma aplicării unor proceduri de achiziţie publică de licitaţie deschisă, prevăzute de legislaţia naţională în vigoare şi de regulamentele comunitare. „Garanţiile de bună execuţie s-au constituit în cuantum de 110% din valoarea contractului pentru furnizarea de ulei de floarea soarelui în conformitate cu prevederile Regulamentului(UE) nr. 807/2010 şi în cuantum de 148,06% din valoarea contractului pentru furnizare făină albă de grâu, în conformitate cu prevederile Regulamentului(UE) nr. 562/2011. Precizăm că pentru aceste produse s-a furnizat până la data de 31.12.2012, data scadentă a contractelor de furnizare, cantitatea de 10,8 mii to făina şi cantitatea de 0,5 kl ulei, respectiv 30% faină şi 3% ulei. Cu toate demersurile făcute de instituţia noastră pentru continuarea livrărilor, operatorul economic nu şi-a mai realizat obligaţiile contractuale. În acest moment APIA a transmis notificările de reziliere a contractelor la furnizor în care s-au stabilit şi cuantumul penalităţilor pentru părţile din contracte care nu s-au realizat. Această situaţie a fost comunicată şi Comisiei Europene în vederea refolosirii fondurilor comunitare neutilizate aferente acestor contracte” comunică mahării din conducerea APIA.
Ialomiţa e şi ea plină de (ne)ajutoraţi
Anul trecut, mai-marii judeţului nostru au cheltuit peste 4 milioane de lei (peste 40 de miliarde de lei vechi, reţineţi!) pentru controversatele pachete cu alimente, peste 13 % din locuitorii judeţului beneficiind de câte-un pachet care cuprinde 11 produse. Din cele declarate de vicepreşedintele CJI, domnul Ioan Martin, am reţinut că Programul este finanţat din banii Comunităţii Europene, în lunile Mai – Iunie se face o evaluare conform cu categoriile de persoane care beneficiază de acest ajutor, pe această planificare se alocă sumele pe judeţe. Pentru anul 2012 şi începutul lui 2013, suma pentru judeţul Ialomiţa este cu 12% mai mare decât în anul 2011. Şi fiindcă, într-o recent desfăşurată conferinţă de presă, un salariat al CJI, respectiv domnul Dobriş a declarat: „ Acest Program a avut două mari puncte negative, ca să zic aşa. Primul este determinat de faptul că actul normativ care reglementează aceste ajutoare a fost modificat şi completat în data de 28 septembrie 2012, prin Hotărârea de Guvern nr. 950, ceea ce a determinat o forţă suplimentare de muncă (…) şi a doua mare problemă a fost contractarea celor două produse, făină şi ulei, din Bulgaria. (…) Programul este deficitar şi ar trebui revăzut. (…) Ar trebui ca în teritoriu să se ocupe APIA, nu CJI. Iar, dacă vreţi şi o opinie personală, dacă-mi este permis, cred că deşi este un Program european s-ar putea derula şi cu furnizori din judeţ pentru că avem şi noi făină, avem şi noi ulei…” fireşte că părerea mea (şi-a altora, desigur!) despre proasta organizare şi, pe cale de consecinţă, proasta gestionare a purcoiului de bani cheltuiţi de APIA (în complicitate cu autorităţile politico-administrative, zic gurile rele) are toate şansele să devină certitudine
IONICA GHINEA
La Bucureşti continuă cronica marilor neadecvări ale puterii usl-iste, legate de democraţie, stat de drept, separarea puterilor, justiţie independentă. În consecinţă, imaginea externă a României se resimte în continuare grav.
Sub bagheta magică a penalilor din usl, din plin reprezentanţi atât în parlamentul supraponderal al ţării, cât şi în obezul său guvern, România redevine în viteză mare ce-a fost sub Ceauşescu: o pată de ruşine pe harta Europei.
Mai nou, Consiliul Europei s-a văzut nevoit să reacţioneze faţă de noua lovitură grea aplicată justiţiei de mai marii usl-işti. În reacţie la „legea super-imunităţii parlamentare”, după cum se poate intitula amendamentul adoptat în această săptămână de majoritatea usl-istă din forul legislativ, secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjörn Jagland şi-a manifestat preocuparea.
Liderul organizaţiei create de vesteuropeni după cel de-al doilea război mondial pentru ca să vegheze la menţinerea democraţiei, la respectarea libertăţilor cetăţeneşti şi a drepturilor fundamentale ale omului, le-a cerut experţilor săi juridici să examineze amendamentul adoptat la Bucureşti. „Sunt alarmat că schimbarea operată ar putea merge prea departe în protejarea parlamentarilor urmăriţi penal”, a spus el textual.
Avem de -a face aici, evident, cu o formulă diplomatică. În fapt, tentativele parlamentarilor de şterge limitele puterii legislative şi graniţa care-o desparte de puterea judecătorească sunt flagrante. Cum flagrante sunt şi încercările lor de a se face stăpâni peste justiţie, de a-şi supune procurorii, de a-i tutela pe judecători şi de a strâmba actul de justiţie.
Aceste încercări sunt cu atât mai revoltătoare, cu cât corupţia la nivel înalt în România face ravagii nu de azi de ieri. Iar în parlament şi guvern se lăfăiesc şi se ascund de braţul justiţiei zeci de penali, de demnitari corupţi, sau prezumtiv corupţi, cu condamnări penale definitive, sau cercetaţi şi daţi în urmărire pe motive cât se poate de întemeiate.
Că majoritatea zdrobitoare a usl nu i-a trimis la plimbare pe corupţii din rândurile ei, că n-a ales drumul epurării lor de candidaţi incompatibili sau incapabili să reziste unor minime criterii de integritate, aşa cum a încercat măcar să facă, în PDL, comisia Monicăi Macovei, se ştie.
Dar această opţiune nu obliga, teoretic, formaţiunile promovate de Antena 3 să dea curs politicii impuse de penali şi să amendeze în Parlament reglementările în vigoare spre a produce legea superimunităţii parlamentarilor.
Dar, deputatul penal este, prin definiţie, inventiv. El ştie bine cum trebuie manipulată o instituţie democratică. De pildă instituţia imunităţii parlamentare. De ea a fost şi e nevoie NU pentru ca să-i apărăm pe hoţi, mituitori şi mituiţi, într-un cuvânt pe mafioţi, de braţul legii. Ea ne trebuie limitat, doar pentru ca reprezentanţii poporului, cei aleşi liber şi în cunoştinţă de cauză de către popor, să nu-şi vadă opiniile cenzurate dacă nu fac parte din grupările aflate la putere, ci sunt în opoziţie.
Dar lucrurile stau aşa numai într-o democraţie autentică. Şi într-un stat de drept demn de acest titlu. Dar cum e într-o ţară în care i se oferă deputăţia unui condamnat definitiv ca verginel gireadă-usl? Sau un portofoliu de ministru unor inşi precum relu fenechiu-usl, cel despre care se afirmă că a luat transformatoare vechi de trei decenii spre a le vinde statului la preţ de piese noi?
De câtă credibilitate se mai bucură oare un astfel de parlament şi de guvern, sau ţara care are parte de asemenea instituţii, aflate la cheremul postului tv patronat efectiv sau din umbră de un fost turnător al securităţii ceauşiste?
E foarte posibil ca psd să fi reuşit să suprime din noua reglementare varii prevederi voiculescian – antonesciene care să fi fost încă şi mai flagrante în privinţa protejării de justiţie a parlamentarilor penali. Dar rezultatul efortului psd-ist e departe de ce-ar trebui să fie.
Se aude că săptămâna viitoare Preşedintele Camerei Deputaţilor, zgonea, se va întâlni cu secretarul general al Consiliului Europei; valeriu zgonea ceruse anterior Consiliului Europei să nu difuzeze un comunicat de presă pe tema imunităţii.
Tăcerea presei e de aur pentru orice regim certat cu democraţia, cu libertatea, cu justiţia independentă şi nepolitizată sau cu măsurile anticorupţie. La fel şi tăcerea experţilor competenţi şi autentici, în stare să alarmeze opinia publică internă şi internaţională.
În genere, cum se întâmplă adesea în situaţiile în care lupii ajung paznici la stână şi nu se jenează să mai sfâşie din oile în mod iresponsabil încredinţate lor, vina li se atribuie mesagerilor ştirilor rele. Adică tocmai presei. Şi experţilor pe care-i citează.
Pe moment, mai-marii de la Bucureşti se războiesc cu agenţia Reuters. Şi cu Monica Macovei. Care, deşi e cea mai credibilă voce a României, în străinătate, şi a făcut mai mult decât oricare alt om politic român în afară de Traian Băsescu pentru o justiţie românească independentă şi pentru integrarea ţării în UE a fost calificată, culmea, drept „trepăduş” de către liderul PNL Antonescu. În cazul său e vorba, nota bene, de un politician care s-a distins în trecut prin talentul ieşit din comun de a dormi, de a chiuli din parlament şi de a se răţoi la personalităţi reale şi demnitari respectaţi de o lume întreagă, precum şi de a se afişa în postura unuia care se trage de şireturi cu Angela Merkel.
În opinia liderilor usl-işti, agenţia Reuters ar fi fost prea critică. Sau, altfel spus, ar fi „deformat adevărul”, după cum a afirmat textual zgonea, susţinut de premierul plagiator ponta; ceauşescu rezolvase problema presei internaţionale în modul cel mai simplu şi mai convenabil. Dictatorul interzisese corespondenţilor de presă străini să mai pună piciorul pe teritoriul României. E atât de simplu să te lipseşti de ei!
Chiar, ce nevoie să mai fie de agenţii de presă străine? În fond, naţiunea dispune de un TVR proaspăt restructurat pe criterii usl-iste, cu ziarişti îndepărtaţi de bună seamă din motive politice, precum Feri Predescu, de la Constanţa. În plus, ţara mai posedă şi guvernul paralel de la Antena 3, o televiziune de ştiri aflată la cheremul unui dat în judecată precum „Felix”, a cărei obedienţă, ca „Minister al Adevărului”, este notorie şi nu mai presupune de mult nevoia vreunor recomandări speciale…