Piaţa autohtonă de vinuri este estimată la circa 500 de milioane de euro, cu un trend ascendent, mai puţin pe piaţa vinurilor premium şi super-premium. România este unul dintre cei 15 producători de vin la nivel mondial şi al şaselea producător de vinuri din Europa după Franţa, Italia, Spania, Germania şi Portugalia. De asemenea, ocupă locul cinci în ierarhia ţărilor viticole europene, cu o suprafaţă totală cultivată cu viţă de vie pe rod de 183.400 hectare în 2010.România rămâne în top zece consumatori de vin la nivel mondial, din punct de vedere al consumului fiscalizat, care se ridică la 22-24 de litri pe cap de locuitor, a declarat, mai zilele trecute, Cătălin Păduraru, reprezentantul României la Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV), la deschiderea Târgului Internaţional de Vinuri Goodwine „Nivelul pieţei este de circa 500 de milioane de euro, cu un trend ascendent, cu toate că, în prezent, piaţa vinurilor premium şi superpremium este uşor inhibată. În prezent, putem spune că există un trend de consum şi producere a vinurilor seci”, a spus Cătălin Păduraru. „Preţurile la vinurile fiscalizate pot cunoaşte, în 2013, unele corecţii, deoarece costurile de producţie sunt în creştere. România are avantajul că este o piaţă deschisă din punct de vedere al consumului, noi consumând vinuri din Chile până în Noua Zeelandă, spre deosebire de bulgari, unguri sau moldoveni care consumă majoritar vinurile autohtone”, a precizat Cătălin Păduraru. Aflând că România a importat anul trecut circa 54.529 tone de vin obţinut din struguri proaspeţi, o cantitate de aproape cinci ori mai mare decât cea exportată, care a totalizat numai 11.382 tone în 2011, conform balanţei comerciale cu produse agroalimentare solicitate de AGERPRES Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) cine oare nu s-ar întreba cât de mare-i evaziunea fiscală şi-n acest domeniu, nu numai în cel al morăritului şi panificaţiei? Căci, pe lângă vinuri, mai sunt şi „tăriile”. Şi-acolo pare că evaziunea-i „cât China de mare”… În perioada 1 
ianuarie – 31 decembrie 2012, au mai fost importate 4.511 tone de vermuturi şi alte vinuri din struguri proaspeţi, în valoare de 2,88 milioane euro, şi au fost exportate din această categorie doar 443 de tone, pentru care au fost încasată o sumă de 632.235 euro. Anticipând că unii s-ar putea arăta contrariaţi de faptul că jurnaliştii şi-au găsit să cârcotească şi despre faptul că românii beau, nu numai relativ mult, dar, mai ales, beau licori bahice de foarte proastă calitate, mă simt datoare să precizez că, în fapt, pe unii dintre noi ne interesează mai puţin gradul de degradare a ficatului „pilangiilor”. Mai mult însă ne interesează gradul de-a dreptul sfidător de nefiscalizare a producţiei care, de multe ori, se transformă în ceea ce numim marfă vândută şi încasată, adică profit. Nu, cunoscând realitate de dincolo de aparenţe, eu nu pot plânge de mila ţăranilor cărora Statul se tot câcâie vrând să le impoziteze încasările din vânzarea vinului şi-a ţuicii, încasări care, la o adică, nu-s deloc mici. Că-i destul că 23 de ani ţăranilor nu li s-a impozitat nici laptele, nici brânza, nici mieii, purceii, nici mierea, nici aia, nici aia! Mai ales că ţăranii au pretins ca Statul să le dea „şi de-aia, şi de-aia”…
(I.G.)