Abuzul de putere, omniprezent pe agenda oamenilor cu funcţie

De la simpli cetăţeni cu o oarecare putere de decizie până la dascăli care modelează adulţii de mâine sau de la primarul unui cătun uitat de lume până la ditamai parlamentarul ori preşedintele unei ţări precum România, fiecare dintre aceştia au un singur lucru în comun: puterea. Într-o lume ideală, puterea obţinută prin care un lider are capabilitatea de a produce o schimbare în viaţa altui om, ar veni la pachet cu o conştiinţă solidă şi multă responsabilitate. La nivel local însă, lucrurile se schimbă şi ajungem iarăşi în sfera politicii de mahala şi a patronilor de bodegi mizere denumite sec: partide politice. „Doi într-unu ca cafeaua…” De această dată, precum în filmele imbecile de la Bollywood, acţinea se desfăşoară pe mai multe planuri şi are ca numitor comun bătaia de joc la care sunt supuşi cetăţenii neînregimentaţi în PSD: în prim-plan avem „tânăra speranţă a administraţiei locale”, primarul Sloboziei, în persoana lui Adrian Mocioniu care încearcă să facă legea în primărie, şi care împreună cu consilierii locali PSD, dar în special un individ oportunist supranumit de un coleg de breaslă „Brânză de Porc” a făcut pe dracu-n patru şi a dat afară din sala de şedinţe a Consiliului Local, presa locală. Acea parte a presei, care venise tocmai ca să afle şi să ofere publicului cât mai multe informaţii despre neregulile găsite şi nedezvăluite de Milea Dorina, noul administrator al S.C. SERVICII PUBLICE S.R.L., firmă în care primăria Slobozia deţine 95% din acţiuni şi CJI restul de 5 procente. Firma în cauză, pentru cei care încă nu sunt la curent cu rolul acesteia, este cea care se preocupă de administrarea cimitirului uman, bazarului municipal şi pieţelor agroalimentare. Pentru a nu se uita informaţia, vă readucem aminte faptul că în urma unui control al Camerei de Conturi la respectiva societate, au fost constatate neregului de câteva miliarde de lei, pe vremea când administrator era Costea Ştefan, care imediat după acest raport al Curţii, şi-a înaintat demisia. Şi ca tacâmul să fie complet, la o zi distanţă de această ispravă, primarul Mocioniu a dat din nou cu bâta-n baltă, atunci când în cadrul dezbaterii publice, cu privire la oportunitatea şi viitorul sportului local, i-a spus omului de afaceri Vlase Gheorghe, cel care avea o părere contradictorie cu cea a primarului Mocioniu, astfel: „(…) dacă vi se pare că vorbim aiurea-n tramvai, aveţi uşa deschisă şi la intrare şi la ieşire.” În plan secund, în acelaşi film de proastă calitate, îşi face apariţia şi actorul cu aspiraţii de premiul „Zmeura de Aur”, Moraru Victor, cel care ocupă simultan numeroase funcţii de conducere cum ar fi preşedinte al CJI, primarul oraşului / al Staţiunii turistice Amara şi preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Staţiunilor Turistice din România, iar cel mai mare hobby al său sunt caii. Desigur, dacă ar fi să dăm crezare gurilor rele, cică omul se visează altfel de actor, din acela specializat în filme pentru adulţi şi pasiunea sa este defapt numai pentru iepe, pe care le călăreşte oricând are ocazia. În fine, trecem mai departe de zvonuri şi revenim la filmul nostru în care preşedintele CJI prin mijloacele pe care le are la îndemână, încearcă să aşeze presa locală la colţul de ruşine printr-un regulament modificat exact ca idolul său Liviu Dragnea: noaptea. Adică mai exact, ca din senin preşedintele CJI s-a gândit şi chiar a şi modificat regulamentul prin care presei locale i se impun nişte condiţii inadecvate de a filma, fotografia şi înregistra şedinţele publice din cadrul Consiliului Judeţean, impunându-se condiţii precum acelea de a sta pe tot parcursul şedinţei numai pe locurile rezervate presei, în poziţia şezut, într-un colţ din care nu se pot face fotografii, sub nişte cuiere pline de haine, fără a avea măcar o masă pe care să poată să-şi pună aparatura necesară activităţii de jurnalist. Facem precizarea că până la momentul cu pricina, presa era lăsată să se mişte liber prin sala de şedinţe, tocmai pentru a putea filma pe fiecare consilier judeţean sau director din instituţiile pe care CJI le are în subordine, atunci când existau interpelări, şi nimeni nu a avut nimic de obiectat de o grămadă de ani, până acum se pare.