Conacul a fost construit în anul 1898 de o echipă de meșteri italieni. În 1932, venit din Elveţia, boierul Bolomey cumpără cu bani „grei” (legenda spune că 10 căruţe cu „galbeni” s-ar fi răsturnat în curtea conacului) acareturile moşierului Gheţu, printre care: o biserică de mici dimensiuni, un parc dendrologic, o pădure, o livadă, o orezărie, crescătorie de animale, cărămidărie și câteva anexe, din care se mai păstrează doar una. Avere, nu glumă! Trecem „pe repede înainte” ce au reţinut legendele culese de-a lungul acelor vremuri demult apuse, şi vă spunem că Istoria a reţinut că în Conacul Bolomey, moşierul şi-a lui familie organizau desfrânate petreceri, prilej cu care invitaţilor li se ofereau, întru desfătarea „simţurilor” fetele pe care boierul le ţinea sechestrate în beciul conacului. Dacă-i întrebi pe localnici cum trăiau stăbunii lor în această aşezare rurală ce-avea să devină comuna Cosâmbeşti, îţi vor răspunde că trăiau la fel cum trăia toată ţara aflată sub talpa boierilor, a moşierilor! Apoi, a venit războiul… Şi o altă talpă, de-această dată, una încălţată în bocanci, s-a aşezat pe grumazul oamenilor supuşi ai altor boieri! Regimul instaurat după al doilea război mondial a transformat conacul în sediul (birourile, nu cotineţele!) Fermei de la Bora. Mai apoi, după aşa-zisa Revoluţie, prin anul 1997 conacul Bolomey a intrat în programul de restaurare iniţiat de Ministerul Culturii și Cultelor. Pentru conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentului, Oficiul Național pentru Protejarea Patrimoniului a executat în anul 2001, nişte aşa-numite „lucrări preliminare” care, însă, au fost sistate din cauza lipsei de fonduri. Câţi bani s-au tot „topit” în palmele
administratorilor aşa-numitului Patromoniu, cine mai ştie?
Ca o „tichie de mărgăritar”
Aşadar, încep lucrările pentru reabilitarea monumentului istoric și de arhitectură Conacul Bolomey! Peste 260 de MILIARDE lei vechi pentru o dărăpănătură (scuzaţi, pardon de expresie!) care, cândva, a fost un Conac ce a aparţinut unui boier. Şi-această dărăpănătură este situată într-o biată comună pe care, câţi iubitori de artă (?) credeţi că o vor vizita de-acum înainte? Întrebarea rămâne, desigur, una retorică, chiar şi dacă în aşa-numita „documentaţie” întocmită de „băieţii deştepţi” ai CJI via ADR Sud Muntenia, posibil să apară şi ceva informaţii/statistici futuriste.
De ani de zile, Consiliul Judeţean Ialomiţa „topeşte” banii provenind din visteria Uniunii Europene (visterie la care contribuie „din greu” şi România) pentru tot felul de inoportune lucrări. Unii sunt de părere că asemenea proiecte se derulează nu numai ca să aibă ce posta pe panoplia „realizărilor măreţe” sclifosiţii de prin birourile aşa-numitei „Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Naţional Ialomiţa” – o instituţie aflată în subordinea Consiliului Judeţean. Că, cică, din fiecare proiect, mai marii politichiei îşi primesc „tainul” din aşa-numita „cotă parte” reprezentând profitul firmelor agreate a executa lucrările.
Sigur că România, cetăţenii, trebuie să aibă grijă de PATRIMONIUL CULTURAL! Dar, să te-apuci să cheltui porcoi de bani pentru a reabilita/restaura o dărăpănătură care, numai din interese meschine, atrage „atenţia mărită” a specialiştilor, a iubitorilor de artă şi de vestigii, pare de neînţeles pentru cei care produc plus valoare în buget via în PIB-ul României. Fără nici o teamă de aroganta polologhie a „factorilor de decizie”, a sclifosiţilor care „decât” se pretind a fi mari oameni de Cultură, facem cuvenita precizare: Comuna Cosâmbeşti este o biată localitate, ai cărei cetăţeni trăiesc la limita subzistenţei. Pe cale de consecinţă a nivelului de trai considerat unul de subzistenţă, nivelul de înţelegere a unor asemenea „fiţe” este cât de poate de scăzut. Doar că, din păcate, acest nivel nu a fost măsurat de către cei ce au prezentat Uniunii Europene atare proiect. Cine crede că UE chiar analizează, CONTEXTUAL, toate proiectele, ori e credul (ca să nu zicem prost!), ori are interese, la fel cum au cei direct implicaţi în astfel de lucră(tu)ri. Cine nu crede, nu crede deoarece ştie că, în spatele unor asemenea „deziderate” devenite, iată, realitate, se ascund BANII care vor intra în conturile firmelor „controlate” de „băieţii deştepţi” ai Administraţiei
Publice locale via Ministerul Fondurilor Europene, ADR Sud Muntenia, ş.a.m.d !
Aceleaşi „raportări măreţe”, alţi politicieni!
„ Astăzi, în localitatea Cosâmbești, am semnat contractul de execuție a lucrărilor pentru reabilitarea Conacului Bolomey, proiect ce are ca obiectiv principal înscrierea locației printre atracțiile turistice și culturale, care sa multiplice atractivitatea zonei și transformarea conacului intr-un brand al județului Ialomita. Valoarea totala a contractului este de 18.761.413,63 lei. În termen de 27 de luni, antreprenorul va reabilita complet locația prin ample lucrări de arhitectura atât la interior cât și la exterior, inclusiv prin lucrări de consolidare și refacere a fundației. După reabilitare, Conacul Bolomey se va transforma in Centrul Cultural și Expozițional cu parcul aferent iar Anexa va adăposti ateliere de restaurare” , ne spune, cu mândrie, Marian Pavel – preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa.
Ce nu spune domnul preşedinte Marian Pavel este că, VALOAREA TOTALĂ a acestei lucră(tu)ri este de 26.263.987 lei. Adică, 260 de MILIARDE lei vechi. Din această colosală sumă, cei 18.761.413 lei la care face referire domnia-sa, reprezintă VALOAREA ELIGIBILĂ NERAMBURSABILĂ din FEDR. Diferenţa până la 26.263.987 o reprezintă cei 2.796.406 lei reprezentând contribuţia din Bugetul naţional, cât şi cei 4.753.168 cât reprezintă cheltuielile neeligibile. Că nu ne mai încurcăm cu cei 430.216 lei cât înseamnă contribuţia beneficiarului! Despre prefacerile care se vor petrece acolo, dar şi despre S.C. INSPETI BUILDING RESTAURATION SRL – firmă care urmează să execute lucrările, vom scrie, pe parcursul derulării acestei investiţii care, multora, li se pare a fi nu numai inoportună, ci – mai ales! – foarte, foarte scumpă!
IONICA GHINEA