* Aşa cum ne-a obişnuit, la începutul fiecărui an, directorul Casei de Sănătate, domnul Mihai Geantă, desfăşoară o conferinţă de presă în care prezintă jurnaliştilor situaţia 
financiară a CJAS, pe fiecare categorie de boli şi bolnavi.
Programele şi subprogramele finanţate de Fondul Naţional de Sănătate ce s-au derulat şi în anul 2018 au fost: Programul de oncologie, cel de diabet zaharat, cel de diagnostic şi tratament boli rare, cel pentru tratamentul hemofiliei şi talesemiei, cel pentru ortopedie, transplant de organe, ţesuturi şi celule, cel pentru insuficienţa renală.Medicamente, analize, asistenţă medicală. Cifrele reprezentând numărul de bolnavi, precum şi cheltuielile pentru fiecare grupă de bolnabi, chiar şi pentru fiecare pacient sunt de-a dreptul ameţitoare.
Oncologie şi diabet – peste 8.000 de bolnavi
Cancerul este boala care face ravagii. Pentru unii, din păcate din ce în ce mai mulţi bolnavi, cancerul depistat destul de târziu, presupune şi mai multe cheltuieli. Conform statisticilor Casei de Sănătate, în judeţul Ialomiţa, la sfârşitul anului 2018, în evidenţele medicilor se aflau peste 780 de pacienţi. Pentru fiecare dintre cei 780 de bolnavi, costul mediu reprezentând medicamentele şi asistenţa medicală depăşeşte 8.600 de lei. Costul este redus, totuşi, dacă este să ne raportăm la indicatorul de eficienţă din norme, având în vedere că acolo, în norme, costul mediu este de peste 12.000 lei. Ce înseamnă diferenţa? Diferenţa înseamnă că în România se alocă mai puţini bani per pacient. Poate şi din această cauză rata vindecării este cea care este, deloc mulţumitoare? Ca să nu incriminăm numai neglijarea prevenţiei prin prezentarea cât mai des la controalele mult trâmbiţate! Diabetul este şi el o „sperietoare” care, de la an la an, se face şi mai hâdă, chit că pe toate canalele de informaţie publică se trâmbiţează despre prevenirea diabetului zaharat, dietă, bla, bla, bla. În Ialomiţa numărul bolnavilor trataţi pentru această boală a depăşit 7.600 de persoane. Din statisticile puse la dispoziţie de CJAS, dacă evidenţiem costul mediu pentru fiecare bolnav, de 1.119 lei, dar îl raportăm la Norme, concluziile sunt cel puţin discutabile. Şi asta, deoarece indicatorii de eficienţă diferă între bolnavii adulţi, copii, tipul de diabet şi scemele de tratament. Nu intrăm în amănunte, ci vă spunem doar că pentru cele mai multe categorii costul mediu este sun Normele la care se raportează coeficientul de eficienţă a tratamentului. Cu alte cuvinte, dacă se alocă 
puţini bani, rezultatele nici n-au de unde să fie spectaculoase, câtă pricepere ar avea medicii!
Bolile rare la pacienţi puţini, dar cu costuri ameţitoare!
Diagnosticarea şi tratamentul bolilor evidenţioate în această categorie presupune cheltuieli de-a dreptul înspăimântătoare, dacă este să ne gândim la ce s-ar fi întâmplat dacă bolile astea n-ar fi fost atât de rare, totuşi! Facem o succintă trecere în revistă ca să înţelegeţi de ce spunem asta, şi precizăm că dacă pentru fiecare pacient diagnosticat cu mucovicidoză sau S.L.A, costul mediu este de 30 – 36.000 lei, pentru un singur pacient bolnav de „boala Pompe” tratamentul înseamnă 954.858 lei. Adică aproape 1 MILIARD de lei vechi pe an. Pe fiecare an. Din fericire pentru cei care diriguiesc bugetele alocate pentru astfel de boli, cum le este şi denumirea, ele sunt rare, în Ialomiţa fiind înregistraţi doar 2 adulţi şi 6 copii cu mucovicidoză, doar 1 pacient cu „boala Pompe” şi doar 6 bolnavi de S.L.A. Hemofilia este şi ea o boală rară, chit că nu intră „stricto-senso” în această categorie, ci apare „de sine stătătoare” în statisticile CJAS Ialomiţa. Şi iarăşi au a se bucura cei ce împart banii pentru tratarea bolnavilor, deoarece în Ialomiţa, doar 1 pacient este tratat de-această boală, profilaxia bolii lui însemnând o cheltuială anuală în sumă de fix 240.266 lei. Adică, aproape 2,5 MILIARDE lei vechi, ceea ce înseamnă sume care pot da dureri de cap celor ce decontează astfel de cheltuieli, mai ales dacă bolile astea n-ar fi aşa de rar întâlnite. Nu ştim dacă tocmai fiindcă sunt categorisite ca fiind „boli rare” sunt şi-aşa scump de tratat, dar ceva-ceva „e putred în Danemarca”, spun unii mai cârcotaşi decât noi! Dar, cum n-are rost să ne ocupăm de suspiciuni, conchidem că n-ar fi rău dacă ar analiza cineva, comparativ, tratamentul acestor boli rare, cu tratementul bolilor „comune, respectiv cele cu adresabilitate largă, aşa 
cum sunt diabetul, cancerul sau insuficienţa renală.
Dializa – o afacere de…afacere!
Că veni vorba despre insuficienţa renală, e timpul să vă spunem că în Ialomiţa numărul celor înregistraţi ca fiind beneficieri ai procedeului numit DIALIZĂ este împărţit pe „căprării” . Şi-asta, deoarece această „curăţire a sângelui” se face chiar şi de trei ori pe săptămână în cazul multor pacienţi, iar procedeul medical se realizează nu numai în Spital(e), ci şi la cabinete medicale autorizate în sistemul medical privatizat! Nu intrăm astăzi în detalii vizând controversele dintre Spitalul de Urgenţă Slobozia şi nişte Sociuetăţi Comerciale care prestează în domeniu! De reţinut, însă, că în chiar statisticile Casei de Sănătate apar ca fiind decontate anul trecut, mult mai puţini bani pentru Spital decât pentru o firmă particulară. Şi zice aşa acolo în statistici! Că în timp ce numai 55 de bolnavi au fost anul trecut trataţi în Spitalul de Urgenţă Slobozia, aceştia prezentându-se pentru tratament în fix 2.378 de şedinţe, alţi 151 de pacienţi au fost trataţi la firma SC FRESENIUS NEPHROCARE, aceşti bolnavi prezentându-se la fix 19.641 de şedinţe. Cum pentru fiecare şedinţă (reţineţi!) costul mediu pentru fiecare pacient este de 496 lei, sigur că apar tot felul de suspiciuni şi de întrebări legate de cât de profitabilă este această afacere, mai ales pentru o firmă! Recunoaştem că şi noi ne-am surprins având oarece suspiciuni, mai ales când am citit în statistici că aceeaşi firmă a cerut decontarea costurilor şi pentru „numărul de şedinţe hemodiafiltrare intermitentă on-line” (?!) care anul trecut au fost fix 1.380 efectutate de un număr de 12 bolnavi, cu un cost mediu pentru fiecare
pacient, de 563 lei.
Analizele şi tot felul de investigaţii (para)clinice
Deşi am fi vrut să punctăm, măcar în treacăt, şi costurile, atât cu asistenţa medicală primară (medicii de familie), cât şi cu asistenţa medicală pentru specialităţile clinice şi, desigur, paraclinice, precizăm doar că au crescut costurile, atât „per capita”, cât şi pentrutotal pacienţi înscrişi pe lista medicilor de familie, cât şi cele practicate de medicii specialişti. Reţinem că 173.282 de ialomiţeni au beneficiat de consultaţii, cu 4,6%mai mulţi decât cu un an înainte: Vă interesează care-i costul mediu pe fiecare consultaţie? 42 lei. Faţă de 35 cât era cu un an înainte. Cât o creşte şi în anul acesta, n-are rost să ne mai întrebăm, fie şi numai din cauză că putem anticipa şi noi că sigur va creşte! Să mai reţinem şi că pentru servicii medicale paraclinice (analize de laborator şi radiologie) Casa de Sănătate a decontat fix 6.877.000 lei. Adică peste 68 de MILIARDE lei vechi. Pentru ecografii, investigaţii de radiologie convenţională şi investigaţii de înaltă performanţă (CT şi RMN), din spusele domnului director Geantă am reţinut că „ au fost încheiate contracte atât cu furnizori din judeţ – privaţi şi unităţi sanitare cu paturi – , cât şi cu furnizori din alte judeţe” , iar pentru astfel de investigaţii s-a decontat suma de 1.447.000 lei, adică aproape 15 MILIARDE lei vechi. 587.617 este numărul analizelor de laborator, analize pentru care CJAS a decontat anul trecut, aşa cum face în fiecare an, sume uluitoare, respectiv 5.336.000 lei, adică peste 53 de MILIARDE lei vechi. O fi mult, o fi puţin, n-am înţeles şi, tocmai fiindcă n-am înţeles, o să întrebăm şi, desigur, o să revenim pe acest subiect! Şi revenim, mai ales fiindcă ne intrigă numărul redus de analize făcute în Laboratoarele unităţilor spitaliceşti, în comparaţie cu cele făcute în laboratoarele unor firme, laboratoare care, în multe cazuri, doar recoltează. Că pacienţii au început a se îndoi de corectitudinea analizelor transferate (uneori în condiţii de-a dreptul impropriii) undeva la Bucureşti sau în Constaţa, e clar că nu interesează pe nici unul dintre cei ce „marcă” banii publici! Gândindu-ne că s-ar putea ca domnul Geantă să nu poată face altceva decât să transmită şefilor săi ierarhic superiori suspiciunile şi doleanţele pacienţilor, am făcut această „radiografie” sperând că, aşa, vor înţelege mulţi dintre „factorii de răspundere” şi, desigur, veţi înţelege şi dumneavoastră ce purcoi de bani se cheltuie pentru ca sănătatea ialomiţenilor, ca a majorităţii românilor să fie…? Iată, aceasta-i întrebarea…!
IONICA GHINEA