Cum demonstrează DSP că nu-s revoltător de sporadice controalele efectuate? Nu demonstrează, deoarece pe salariaţii din această instituţie publică nu i-au prea întrebat mulţi, cât de des este un reprezentant al Direcţiei de Sănătate Publică prezent în spitale, în cabinete medicale (mai ales în cele şcolare), dar şi în centrele de donare sânge.
Pe când aproape că se stinseseră ecourile privind mafia dezinfectanţilor Hexi Pharma și Unilab, firme care în produsele lor nu atingeau nivelul substanței active și al eficienței, ştiind nu numai că, în multe „puncte nevralgice” ale spitalelor miroase pestilenţial, semn că acolo dezinfectarea cam lasă de dorit, ci şi că nedezinfectarea conduce la apariţia infecţiilor nosocomiale, am înaintat o adresă către Direcţia de Sănătate Publică Ialomiţa, pentru a afla câte cazuri au descoperit în urma controalelor efectuate anul trecut. Răspunsul semnat de doctoriţa Mihaela Dumitrescu şi de către directorul Modrea George – Gabriel ne-a convins, încă o dată, dacă mai era nevoie, că în România controalele nu sunt „de permanenţă” ci tematice şi, desigur sporadice. Trecem peste zvonurile conform cărora, de cele mai multe ori, controalele sunt anunţate şi, pe cale de consecinţă, se întâmplă ca „gunoiul să fie ascuns sub preş” (şi la propriu, nu numai la figurat, căci doar nu credeţi că se apleacă vreunul de la DSP să caute dincolo de aparenţe) şi vă spunem că din răspunsul oferit de DSP am reţinut că DSP raportează că a efectuat controale „la unităţile spitaliceşti şi adiacente acestora din judeţul Ialomiţa în anul 2017, constatarea acestora, prin acţiuni tematice conform planului naţional de control în sănătate publică stabilit de Ministerul Sănătăţii şi planul judeţean de acţiuni planificate, respectiv în perioada 02.05.2017 – 31.05.2017. (…) Deasemenea au fost verificare unităţile şi centrele de primiri urgenţe, unităţile de transfuzii sanguine (…) Astfel suntem în măsură să precizăm că în urma controalelor nu am constatat prezente sau înregistrate 
de infecţii nosocomiale, altele decât cele raportate de unităţile sanitare cu paturi…”
Stupide „raportări măreţe”
Nu-i aşa că vreţi să aflaţi câte cazuri au fost raportate în 2017? Ei bine, din raportarea DSP rugăm a se reţine că în comparaţie cu anul anterior (2016), atunci când numărul infecţiilor raportate de unităţile medicale din întreg judeţul a fost 30, anul trecut n-au fost decât 29. Cum era de aşteptat, deoarece e şi cea mai mare unitate spitalicească, Spitalul din Slobozia a raportat cele mai multe cazuri: 21. Restul de 8 cazuri se împart fix între spitalul din Feteşti şi spitalul din Urziceni. Curios, spitalul Ţăndărei nu a raportat nici un caz. Şi în 2016 tot zero cazuri a raportat. Nu insistăm azi pe părerea celor care au fost internaţi în unul dintre cele patru spitale câte are judeţul Ialomiţa. Spunem doar că pe reţelele de socializare se poate afla care este starea de spirit a pacienţilor, mai ales când vine vorba despre curăţenie. Mai precis, lipsa curăţeniei, ceea ce duce inevitabil şi la apariţia unor cazuri
de infecţii. Fel de fel de infecţii care, generic, poartă denumirea „nosocomiale”. Ceea ce înseamnă infecţii intraspitaliceşti.
Cazuri de rujeolă – destule!
Cum situaţia cazurilor de rujeolă soldate cu decesul copilaşilor a devenit una alarmantă, am vrut să aflăm cu stă judeţul Ialomiţa la acest capitol? Şi-am aflat că în anul 2017, până la începutul lunii decembrie, s-au înregistrat 133 de cazuri, cele mai multe în luna octombrie (52) şi noiembrie (53). Mai mult ca sigur şi în luna decembrie s-au înregistrat destule, ceea ce creşte numărul deja îngrijorător de mare! Şi dacă la cazurile nosocomiale, spitalul din Ţăndărei pare a fi „imunizat”, la numărul cazurilor de rujeolă, oraşul Ţăndărei ocupă locul fruntaş, cu 50 de cazuri, mai multe decât a înregistrat municipiul Slobozia, respectiv 36 de cazuri. Asta în timp ce în Feteşti s-au înregistrat 5 cazuri, iar în Bărbuleşti 6 cazuri. Deşi numărul cazurilor este mare, pe parcursul anului 2017, redacţia ziarului Ştirea nu a primit nici măcar un comunicat din care, promovându-i conţinutul, cetăţenii să poată afla cât este de eficientă vaccinarea, ce ar trebui să facă mămicile, şi-alte informaţii menite a contribui la educaţia sanitară pe care nu presa trebuie s-o facă! Sau nu aşa cum, cu tupeu, salariaţii DSP au pretenţia că „e de datoria presei să informeze”, chit că ei stau cabelferii şi nici măcar nu transmit alerte şi comunicate specifice. Ca să nu mai zic de campanii, de acţiuni de educaţie sanitară, şi să îmi exprim părerea că ele „sunt sublime, dar…” sunt aşa de sporadice că mai degrabă ar trebui sancţionaţi, nu compătimiţi pentru „salariile de mizerie” de care se tot plâng…! Ca să nu mai zic că sediul „central” al DSP (că mai e şi sediul situat în Piaţa mică, acolo unde funcţionează Sanepidul, aşa cum încă este denumit de mulţi cetăţeni), este în chiar Policlinica Spitalului de Urgenţă Slobozia, iar acest sediu este dovada incontestabilă a toleranţei faţă de un aspect neîngrijit, faţă de mizerie, faţă de mirosuri greu de suportat! Cum nu cred că banii sunt problema, promit ca următorul articol despre DSP să vizeze bugetul cu-ale lui cheltuieli…!