De ani de zile pacienţii şi, deopotrivă, ONG-urile ce îi reprezintă pe pacienţi se plâng de infecţiile din spitale, bacterii cu care se aleg în timpul internării pentru a-şi trata diverse afecţiuni şi beteşuguri .
Pe cale de consecinţă a creşterii alarmante a numărului de cazuri de dobândire a feluritelor infecţii nosocomiale (intraspitaliceşti), tocmai din cauza faptului că pe site-ul DSP Ialomiţa nu găsim asemenea informaţii, am înaintat către instituţia statului o adresă cu întrebări din ale
căror răspunsuri ar fi urmat să aflăm ceea ce ne interesa în acest domeniu atât de vulnerabil.
Confirmată cu nr de înregistrare IL – 9472 din 06.11.2017, adresa noastră a zăcut pe biroul unui angajat până ce, după 29 de zile de aşteptare, am decis să sunăm şi să întrebăm. Bineînţeles că madama care a răspuns la telefon, ne-a promis că se va interesa ce s-a întâmplat cu întrebările noastre, pe care vi le prezentăm în facsimilul alăturat. Cum între timp găsisem confirmarea că adresa a fost primită, iar întârzierea ni se pare impardonabilă, am vrut să-i precizăm doamnei secretar tehnic numărul de întregistrare, ca să ştie ce să caute…Doar că ’mneaei fiind puţin „plecată până la baie”ne-a răspuns o doctoriţă care nu ştiu de ce insista să fim îngăduitori …Când a revenit de la baie (sanchi!) secretara a replicat cu emfaza subalternului care transmite ce-a zis şefu’: „ …Acum am fost la domnişoara doctor. Dumneaei a zis că este termen până pe 6, da, 30 de zile şi a zis că solicitaţi cazurile de rujeolă pe luna noiembrie….” . REŢINEŢI că discuţia avea loc în data de 05 decembrie. Iar „domnişoara doctor” mi.-a trasmis că a doua zi se împlinesc cele 30 de zile pe care legea le prevede …! Sigur că este enervant faptul că stimabila habar nu are că aceeaşi lege prevede ca, după 10 zile, cel ce este petiţionat să atenţioneze, ÎN SCRIS, petiţionarul că din cauza volumului mare de muncă sau din alte cauze, instituţiei îi sunt necesare toate cele 30 de zile! Şi sigur că răspunsul don’şoarei este unul impertinent. Mai ales în condiţiile în care, în aceeaşi manieră, toate spitalele din judeţul Ialomiţa au primit cam aceleaşi întrebări şi, cu o celeritate demnă de toa
tă lauda, toate au răspuns. Prin urmare, sigur că ne întrebăm cât de ocupate sunt salariatele DSP Ialomiţa, de n-au timp să comunice pacienţilor, prin intermerdiul presei, nici măcar o dată la câţiva ani, despre una, despre alta, dintre toate câte se raportează cu o neruşinare ce merită blamată şi chiar sancţionată? Cum paleta de responsabilităţi a DSP este una destul de mare, iar activitatea celor plătiţi (bine!) nu se prea vede decât în discutabilele controale pe care angajaţii le fac în mediul privat, sigur că suntem cu-atât mai mult îmboldiţi să fim „geană” pe această insituţie pe care ne facem mea culpa că n-am prea băgat-o în…cerneală! Cum mâine, 06, aşteptăm răspunsul, fiţi siguri că vom reveni cât de curând cu informaţii la întrebările pe care vi le şi prezentăm în facsimil…!