Am scris, tot aici în ziarul Ştirea, despre modul intempestiv şi vădit politicianist în care mai mulţi inspectori-şefi peste sistemul de învăţământ au fost demişi. În cazul judeţului Ialomiţa, doamna Luminiţa Barcari s-a numărat printre cei care au ales să de lupte cu „făptuitorul” destituirilor, 
domnia-sa zicând atunci: „ …Această notificare a venit într-adevăr cu 15 zile înainte, dar odată cu ordinul de revocare. Nu am fost notificată şi după 15 zile să mi se dea ordinul de revocare ci pur şi simplu au venit amândouă pe faxul inspectoratului, vineri la ora 22 şi douăsprezece minute. Mai mult decât atât, eu nu am văzut acest referat, nu ştiu ce conţine acest referat invocat în ordin.” Între timp, doamna profesoară a văzut, a citit, a înţeles chiar şi dincolo de puerilele argumente, dar nu a înţeles că trebuie să accepte ca pe-un dat orice vine de la Centru! Aşa că, în loc să „depună armele” a ales să depună memorii, petiţii, eforturi în a schimba Ordinul ministrului care este …PSD-ist, desigur! Azi, după atâtea zile de zbucium, atât doamna Barcari, cât şi liberalii organizaţei Ialomiţa se declară încrezători în puterea… „braţului legii”. Cum era de aştep
tat, ca şi la momentul producerii demiterii, atunci când i s-a alăturat în revolta de ordin profesional, preşedintele PNL Ialomiţa, deputatul Gheorghe Tinel a ţinut să transmită un punct de vedere atât presei şi, prin intermediul acesteia, cetăţenilor, dar şi celor de la Putere…! „ Aşa cum am anunţat şi am anticipat în cadrul conferinţei de presă, Curtea de Apel Bucureşti a suspendat astăzi ordinul de ministru ce o revoca din funcţie pe doamna inspector şcolar general Luminiţa Barcari. Cred că şi la judecata de fond doamna Barcari va câştiga şi va fi repusă în funcţie. Decizia de astăzi este executorie, asta însemnând că imediat ce sentinţa va fi redactată, doamna Barcari se va putea întoarce pe funcţia bine meritată. Am sprijinit-o şi o sprijin în continuare pe doamna Luminiţa Barcari în toate demersurile dumneaei. Partidul Naţional Liberal are grijă de oamenii lui şi nu îi abandonează la greu…”