După ce că încasează substanţiale SUBVENŢII de la APIA, iar TVA la pâine a scăzut considerabil, producătorii din Ialomiţa nici măcar pâine bună nu (mai) fac! În Ialomiţa sunt mulţi brutari. Cei mai mulţi nici nu prea întrunesc condiţiile sanitare, dar cum „Organele” sunt jenant (ca să nu zic penal!) de dezinteresate de calitate, în raport cu atenţia suspect de sporită pe care o acordă aşa-numitelor Norme de igienă a locului de depozitare şi, nu în ultimul rând, a Normelor de etichetare a produselor, nu numai gustul, ci şi aspectul pâinii suferă.
Din puzderia de brutării care mai de care mai abonate la subvenţiile APIA, fie şi numai din cauză că brutarii deţin în proprietate şi hectare cultivate cu grâu, slobozenilor – cel puţin, căci sunt convinsă că respectiva firmă are distribuţie în tot judeţul, cel mai cunoscut le este producătorul Tritipan. Şi-asta, deoarece sunt ani de când în cuptoarele locaţiei situate „în spate la Covorul” se cocea pâine care, la vremea aceea, diferea cu mult de pâinea coaptă în cuptoarele I.M.P (Întreprinderea Morărit şi Panificaţie), unitate economică de sorginte comunistă, care – după aşa-zisa Revoluţie – a intrat pe mâna celor ce astăzi sunt pe scena politico-administrativă a judeţului şi, implicit, a municipiului…Între timp, dezvoltându-şi afacerea, firma şi-a mutat locaţia în alte curţi, mai mari şi, totodată, ceva mai ascunse privirilor…
Ce mi-a venit să vorbesc astăzi despre firma Tritipan? Nu – nu neapărat! – calitatea pâinii produsă în oarecum noile cuptoare mi-a dat ghes să fiu cârcotaşă, în ceea ce priveşte raportul preţ – calitate. Şi nici faptul că a scăzut TVA, mai întâi la pâine şi-abia mai apoi şi la multe alte produse agro-alimentare. Ci faptul că, în nişte situaţii statistice am găsit informaţii legate de purcoiul de bani pe care S.C. TRITIPAN S.R.L pune mâna, cel mai probabil, în fiecare an. Căci, aşa cum spuneam, pe lângă binefacerile de care se bucură urmare a faptului că nu mai plăteşte decât 9% din birul denumit TVA, firma domnului Bulibaşa a pus mâna anul trecut pe nici mai mult, nici mai puţin de 1.926.050,73 lei. Adică peste 19 MILIARDE de lei vechi. Cui i se pare că această sumă este un bagatel şi nu una fabuloasă? În nici un caz pensionarilor amărâţi, pentru care pâinea este alimentul care le mai astâmpără foamea! Căci, cumpărătorii reclamă că şi de-ar lua-o un pic mai ieftină (oare?!), când e s-o ungă cu-un pic de margarină, nu se poate fiindcă pâinea se fărâmiţează şi, astfel, nu poate fi feliată, başca nu mai rezistă până a doua zi, căci se acreşte, de nu poţi s-o mai mănânci.
Sigur că nu este nimic ilegal în a încasa atâta bănet! Sigur că, păstrând proporţiile, şi alţi latifundiari au încasat subvenţii de la APIA Ialomiţa, chit că nu produc nici măcar pâine. Başca faptul că, şi în Ialomiţa sunt unii „băieţi deştepţi” care mai şi vând producţia de grâu (şi porumb, şi floarea-soarelui, şi legume-fructe, etc) „la negru”…
Şi, totuşi, când vezi cât bănet intră în conturile unor firme, an de an, nici nu ai cum să nu te întrebi, dacă nu cumva altfel trebuiau rânduite legile şi, mai ales, facilităţile oferite firmelor din anumite domenii şi sectoare ale economiei naţionale. Spun asta având în vedere sumele enorme de bani publici încasate, în fiecare an, de către agricultori şi farmacişti. Nu vi se pare că astea două domenii de activitate au o interdependenţă, o determinare reciproc-avantajoasă? În sensul că, deşi încasează impresionant de mari sume de bani, agricultorii „aruncă-n piaţă” produse care, din punct de vedere calitativ, par că determină o producţie din ce în ce mai mare de medicamente „de sinteză”, pe care românii le îngurgitează – în stil „compensat”, desigur! – pentru a vindeca stricăciunile produse de „chimicalele” existente (i)legal în mai toate produsele agricole…
paine…tigani….