Kaufland – pregătit din start să dea sau să ia „ţeapă” ?!

Deşi cântarele electronice prevăzute cu acea „tara” (tăviţa din plastic pusă pe cântar) au atras atenţia „postacilor” (atât cât să se „încingă” reţelele de socializare, din cauza cuvintelor „de dulce” adresate acestui retailer), onor „Organele” de control nu par a fi considerat că „este ceva necurat la mijloc” în ceea ce priveşte procedeul folosirii aşa-zisei „măsura de protecţie a cântarului”, aşa cum îl denumesc reprezentanţii Kaufland.
Pe scurt, povestea este aşa: la raionul de legume –fructe, produsele trebuie cântărite. Cumpărătorul ia o punguţă, bagă în ea produse, le aşează pe cântar, tastează, scoate bonul, ia punga cu produsele şi merge cu ea la casa de marcat ca să plătească. Doar că, de la un timp, nişte cârcotaşi s-au întrebat DE CE pe cântar a fost aşezată o bucată de hârtie cu fotografii ale legumelor şi fructelor, iar sub aceasta o tăviţă din plastic care cântăreşte atât de mult? Sigur că s-au gândit şi ei că este posibil să fie pusă acolo pentru a proteja cântarul electronic de eventualele daune materiale ocazionate de oarece greşeli de manipulare. Doar că, atunci când au văzut că această bucată de plastic cântăreşte 130 de grame, iar o banală lămâie ajunge să cântărească 300 de grame, poate chiar mai mult, sigur că s-au întrebat dacă nu cumva Kaufland ne înşeală la cântar. Atentă şi la ceea ce grăieşte „gura târgului” am mers în Kaufland Slobozia şi m-am dumirit atât cât a fost posibil în zi de week-end. Am făcut şi-un filmuleţ pe care „pă persoană fizică” l-am postat pe o reţea de socializare. Cum deontologia profesională mă împiedica să public un articol – pe site, dar şi-n format print! – despre asemenea problemă pe care, deocamdată, o considerăm una ce ţine doar de manevrabilitate şi nu de o strategie financiar-contabilă aplicată în favoarea Kaufland, am încercat a obţine un punct de vedere din partea acestui mare magazin. Din păcate, deşi extrem de amabil, reprezentantul Kaufland, domnul Florin ne-a declarat că nu poate să răspundă întrebărilor noastre şi, deci, să ne furnizeze, oficial, informaţii, dar că ne poate lămuri cum e cu cântarul, cu etalonarea, cu aducerea lui la zero…Din tot ce-am mai discutat, neoficial, am reuşit, totuşi, să prind ideea că mai-marii Kaufland au luat în calcul că s-ar putea ca vreunii dintre cumpărători „să dea ţeapă” la valoarea bonului fiscal, ridicând acel plastic şi aşezând produsele direct pe cântar, înainte de a tasta spre cântărirea mărfii. Sigur că replica: „noi pierdem”, rostită ca şi când „ţeapa” nici n-ar putea să vină şi din sens invers, nu a reuşit să mă convingă că e corect şi cinstit să se folosească acea tăviţă atât de grea şi, mai ales, că e normal ca aparatul să elibereze bon fiscal după ce-ai ridicat tăviţa. Căci, dacă-l blocau, poate c-aş fi crezut că „ţeapa” de natură financiar-contabilă nu poate avea două capete, ambele la fel de ascuţite…
Aşa că a rămas să mă lămuresc. Oficial! Dar pentru că un asemenea subiect „fierbinte” nu putea fi lăsat în aşteptare până ce protagoniştii potenţialului articol de presă ar fi catadicsit să stea de vorbă, oficial, cu nişte jurnaliştii cârcotaşi, aşa ca mine, mi-am asumat riscul de a-l posta „pă persoană fizică” pe „pagina” mea din reţeaua de socializare. Câteva mii de vizualizări au fost de-ajuns ca să fim atât de mulţi încât să-mi fie ştearsă postarea. Am căutat pe alte site-uri filmări de-acelaşi gen şi, surpriză – sau nu! – paginile nu (prea) se deschideau. Aşa că, de-aia zic: Q.E.D !
Ionica Ghinea