Încă un an exploziv de bun pentru agricultori

* Anul agricol 2015 este, fără doar şi poate, un an extraordinar de bun pentru agricultorii ialomiţeni. Şi nu numai. Dar, totuşi, la ei ne vom orienta atenţia. Recoltele bogate se adună, recolte bogate se anunţă, în continuare, până la toamnă.
Ceea ce este deranjant, însă, este modul în care ei se plâng, de la an la an, de preţurile produselor agricole, dar şi de recoltele slabe. Astăzi, însă, vom simula, scriptic, fenomenul agricol şi vom intra un pic în pielea unui agricultor de calibru mediu. Şi vom demonstra faptul că, indiferent cât s-ar plânge ei, latifundiarii, agricultura este una dintre cele mai profitabile ramuri ale economiei noastre. Şi cu părţile ei la vedere, dar şi cu părţile ei ascunse. Vrem să demonstrăm faptul că, dacă nu ar fi atât de profitabilă, agricultura nu s-ar mai înfăptui. Apreciem totuşi faptul că, fiecare bănuţ câştigat de agricultori, este muncit şi meritat, oarecum. Dar totuşi, pe lângă aceasta, atitudinea lor devine deranjantă când vine vorba de producţii, preţuri, condiţii meteo. Realitatea este, însă, cu totul alta!
Calcul simplu privind profitabilitatea agriculturii

Luăm la întâmplare un agricultor şi îi alocăm o importantă moşie de 1,000 de hectare. Dintre care, să zicem, 300 sunt proprietate şi 700 arendate. 300 de hectare generează un impozit de aproximativ… 15.000 ron anual. Nu vom uita de ei, îi vom scădea la sfârşit din profitul estimat. Restul de 700 generează impozit, către primării, de alţi 35.000 lei. Aceşti bani nu îi vom scade din profitul moşierului, întrucât sunt plătiţi de către deţinătorii de drept ai terenurilor. Subvenţia pe care o în încasează agricultorul pentru o mie de hectare este de aproximativ 185.000 euro, mai exact, în lei, aproximativ 840.000 lei. Bani pe care statul îi alocă anual moşierului, în mai multe tranşe. Mergem mai departe şi alocăm în felul următor: 200 hectare cultivate cu rapiţă, 300 cu grâu, 300 cu floarea soarelui şi 200 cu porumb. Pentru cultivarea celor 200 de hectare de rapiţă se cheltuie aproximativ 300.000 lei, pentru cele 300 de grâu aproximativ 420.000 lei, pentru cele 300 de floarea soarelui alte aproximativ 450.000 lei, iar pentru cele 200 de porumb alte 240.000 lei. Însumat, toate cele 4 tipuri de culturi consumă aproximativ suma de 1,4 milioane de lei, sumă din care scădem subvenţia de 840.000 lei. Rezultă o investiţie medie de 570.000 lei. Pentru o suprafaţă totală de 1.000 hectare. Practic, până la recoltare, când vom calcula alte sume, o investiţie medie de 570 lei/hectar, banii agricultorului.
Recoltele produc surprize

Prima recoltă, cea a rapiţei, asigură moşierului o cantitate medie de 4.000 kg la hectar. Ştiu, e greu de crezut pentru că aceştia preferă să declare, verbal sau în acte, mult mai puţin. Preţul pentru un kilogram de rapiţă, a fost anul acesta, de 1,75 lei/kg, în medie. Practic, un ha de rapiţă produce suma de 7.000 ron, din care scădem media de investiţie de 570, dar şi cheltuieli de recoltare de 200 lei. Rezultat final 6.230 lei/ha, înmulţit cu 200 ha, egal 1.246.000 lei. Bun, să trecem la grâu. Producţie medie 5.000 kg/ha la preţ 2015 0,72 lei/kg 3600 lei. Din care scădem media de investiţie de 570 lei şi alte cheltuieli de recoltare de 200 lei/ha, rezultând un profit pe hectar de grâu de 2830 lei. Înmulţit cu 300, fix 849.000 lei. Următoarea recoltă, cea de floarea soarelui, produce o cantitate medie de 4000 kg la hectar, la un preţ de aproximativ 1,3 lei/kg. Rezultând un profit de 5200 lei, din care scădem cei 570+200 lei cheltuieli până la vânzare. Scor final 4,430 lei, înmulţit cu cele 300 rezultând 1,32 milioane lei. Cea din urmă, calendaristic vorbind, cultura de porumb, va genera o producţie, în medie de 8.000 kg/ha, la un preţ de 0,70 lei. Rezultă un profit de 5600 lei, din care vom scădea cei 770 lei. Rezultat final 4830 lei/ha. Iar cele 200 de hectare vor genera per total 966,000 lei. Acum, să adunăm. 1,246 milioane + 0,849 milioane +1,32 milioane +0,966 milioane rezultă suma de 4,381 milioane lei, aproximativ un milion de euro. Din aceşti bani vom scădea suma de 500 lei, arendă medie pe hectar, înmulţit cu 700, suma totală fiind de 350.000 lei. Pentru că sumele par totuşi prea mari, din cele 4 milioane de lei rămaşi vom scădea alte cheltuieli, gen salarii, piese pentru utilaje sau poate calamităţi care pot periclita cele 1.000 hectare, în valoare de aproximativ 500.000 ron. Rezultatul final fiind de aproximativ 3,5 milioane de lei, pentru suprafaţa de 1.000 ha lucrate, adică un profit net de aproximativ 3 milioane de lei. Mai exact, 3.000 lei rămaşi pentru fiecare hectar de pământ cultivat. 3.000 lei curaţi! Sună bine, nu? Bineînţeles. Şi apoi ne mirăm, de unde Doamne iartă-mă, atâtea vile, jeep-uri şi vacanţe prin diferite locuri ale planetei, care mai de care mai exotice. La care unii nici nu pot visa! Şi ca să atragem şi mai tare cititorul, pe de-o parte, şi să scoatem din sărite agricultorul, pe cealaltă parte, că i-am dat în vileag reţeta, precizăm că pentru un hectar de pământ arendat arendaşul rămâne cu 3.000 lei, iar arendatorul cu 500 lei. Practic, moşierul care îi lucrează pământul bagă în buzunar o sumă de 6(! ) ori mai mare decât valoarea încasată de proprietarul de drept al terenului. Mai mult decât atât, va avea de plătit impozit către primărie de 50 ron, rezultând final 450 lei, sumă rămasă pe un hectar, pentru un an agricol.
P.S. Din păcate pentru noi, consumatorii de drept, din nebunia de îndestulare a moşierilor, suntem nevoiţi să suferim. Mâncăm pâine din grâu tratat chimic, folosim ulei din floarea soarelui tratată chimic şi mâncăm mălai tot tratat chimic. Iar animalele pe care le mâncăm, mănâncă aceleaşi produse tratate chimic, rezultatele fiind devastatoare. Într-un cuvânt, plătim cu vârf şi îndesat înavuţirea agricultorilor noştri. Iar ei, bieţii, abia îşi duc traiul în vile şi jeepuri….