– Mă interesează ce aveţi de gând cu parcarea asta, din faţa Spitalului?
– Vă referiţi la spaţiul verde?
– Spaţiul verde care numai verde nu este…
– Care este verde…Normele oricărui Spital prevăd ca o anumită suprafaţă din incinta Spitalului să fie spaţiu verde.
– Dar gardul viu, practic, împiedică oamenii să circule pe potecuţa aia care şi-aşa este mică, de nu încap doi oameni să treacă unul pe lângă celălalt, şi trebuie să se aştepte în capătul ei, mai ceva ca legendarele capre de pe la fel de legendarul pod…Şi-apoi, la ce bun atâta teren ascuns după un gard viu atât e îmbătrânit? Nici iarbă nu creşte acolo, darămite flori!
– Aaaa.., dvs. vă referiţi la acel scuar! Păi, acela nu-i al nostru, nu-i al Spitalului. E spaţiu public! (…)
– Păi, de ce nu faceţi o adresă către Consiliul local al municipiului, pentru ca să se extindă parcarea, astfel încât să nu ne mai înghesuim atunci când venim cu bolnavii la control, în Policlinică?
– O să fac o adresă către Primărie! Trebuie să mi se spună, că nu pot să le 
văd şi eu pe toate…Chiar e o abordare foarte pertinentă!
Acesta a fost dialogul purtat între mine şi directorul interimar al Spitalului de Urgenţă din Slobozia. Mai mult ca sigură fiind că domnul Berbec, între timp, a şi uitat să facă vreun demers în acest sens, am zis că nu strică să mă asigur că arhitectul angajat în cadrul Primăriei municipiului ia la cunoştinţă despre acest „aspect inestetic” din faţa spitalului. Cei care ştiu câţi ani am tot scris despre scuarul de le bulevardul Unirii, până ce s-a şi scos inesteticul gard viu, bănuiesc că şi de această dată, nu mă voi lăsa până ce nu o voi convinge pe don’şoara arhitect (în realitate, primarul decide, dar zic şi eu aşa cum ar trebui să fie, de!) că oraşul nu este nici pe departe atât de verde, precum ar trebui să fie dacă ne raportăm la câţi bani se cheltuiesc pentru asta! Celor care se întreabă cine-i arhitectul municipiului care i-a luat locul lui Sorin Brănză, le spun că don’şoara se numeşte Aurelia Aionesei, o tinerică de numai 25 de ani, fiica lui Vasile Aionesei, sculptorul care este beneficiarul unei consistente sume de bani alocată pentru bustul ce, până acum, trebuia deja să stea pe soclul acela rămas gol pe bulevardul creionat de fiica sa! Cât de mare-i şi suma „tocată” pe reamenajarea bulevardului, vorbim altădată!
(I.G.)