* Căzăneşti – o localitatea cu oameni (ne)mulţumiţi
Conform procesului verbal încheiat de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 5 Căzăneşti, privind rezultatele referendumului local desfăşurat în data de 29 iunie 2014, pentru consultarea populaţiei cu privire la trecerea localităţii Căzăneşti de la rangul de oraş la rangul de comună, nu au fost întrunite condiţiile prevăzute de art. 5, alin. (2), din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, din 2.922 de persoane înscrise pe lista de referendum, au participat 1.288 de persoane, prezenţa fiind de 44,08%. Din cele 3.200 de buletine de vot primite de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 5 Căzăneşti, pentru a fi folosite, au rămas neîntrebuinţate 1.912.
Totodată, numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul „DA” a fost de 1.202, iar pentru răspunsul „NU” au fost exprimate 48 de voturi, existând şi 38 de voturi nule.
De menţionat este că nu au existat contestaţii. Aşa arată datele oficiale ale Prefecturii judeţului Ialomiţa şi, desigur, ale Primăriei oraşului Căzăneşti. La prima vedere, pare că dacă oamenii au hotărât astfel, înseamnă că-s mulţumiţi de statutul lor de orăşeni, iar noi nici n-am avea de ce mai cârcoti. Analizând mai cu atenţie cifrele, nouă ni se pare cam „cusută cu aţă albă” toată povestea. La fel ni s-a părut a fi şi pe vremea când consemnat despre existenţa unor dovezi de netăgăduit, dovezi care vizau conducerea de partid şi de stat din urmă cu vreo 10 ani. Cronicari ai acelor vremuri, am scris şi noi, prin 2002-2003, că a început transformarea – scriptică, nu faptică! – unor comune astfel încât ele să fie percepute ca oraşe. Printre iniţiatorii proiectului de lege privind trecerea la statutul de oraş al comunei Căzăneşti s-a numărat şi Silvian Ciupercă. De reţinut că demersul celor care-şi doreau preschimbarea statutului a fost susţinut şi de Maria Petre – doamna senator care, la acea vreme, susţinea că „ este o comună bine amplasată şi cu potenţial economic…” care trebuie să devină oraş, „dincolo de punctul de vedere negativ al guvernului…” . Pentru a putea izbândi în demersul lor, parlamentarii au „umflat” – artificial, cum altfel?! – cifrele, susţinând că 5.000 de persoane îşi au domiciliul stabil în localitate, deşi la recensământul din 2002, numărul înregistrat a fost de vreo 3.600 de persoane. Celelalte dotări şi utilităţi publice de care trebuia să dispună o localitate pentru a deţine rangul de oraş au fost şi ele măsluite, presa locală consemnând chiar şi despre un dosar penal peste care s-a aşezat o rezoluţie „dupe” chipul şi asemănarea PSD – partidul care-şi apără membri indiferent cât de nemernice le sunt faptele. După ce-a văzut că de pe urma statutului de oraş nu se-alege decât cu impozite şi taxe mai mari plătite către stat, un cetăţean – pe numele lui Anatol Ghilea – s-a luat la trântă cu Primăria şi Prefectura cerând conducerii acestora să întreprindă toate demersurile pentru ca localitatea Căzăneşti să revină la statutul de comună, statutul de oraş fiind o tichie prea mare pentru capetele locuitorilor săi. A urmat strângerea de semnături întru declanşarea unui Referendum. După un alt număr de ani, a urmat încă un Referendum…Acesta din urmă tocmai ce s-a desfăşurat zilele trecute. Şi după primul, şi după cel de-al doilea referendum, cum era de aşteptat, presei i s-a servit dovada motivului menţinerii statutului de localitate urbană, orăşenească! Şi-acest motiv este cel ce se subînţelege din analiza cifrelor ăstora care demonstrează, dacă nu frica de „iubiţii conducători de partid şi de stat, atunci măcar laşitatea de a te prezenta la vot dacă tot eşti aşa (ne)mulţumit de faptul că eşti orăşean, măi…dragă!
(I.G)