AJOFM Ialomiţa „toacă” bani publici. An după an, tot mai mulţi !

AJOFM este una dintre mult prea multele instituţii în care nişte birocraţi (de regulă, neamuri sau pile, cunoştinţe, relaţii sau doar „obligaţii” ale mahărilor care conduc  partidele succedate la Putere) întocmesc fel de fel de „Situaţii” care, în fond, nici n-ar fi de trebuinţă dacă n-ar trebui un motiv pentru angajarea hoardelor de trepăduşi înregimentaţi în „lupta” politico-administrativă. Spun asta gândindu-mă la faptul că AJOFM pare că se preocupă aproape numai de şomerii aflaţi în evidenţele instituţiei, nu şi de „marea masă” a celor care nu au un loc de muncă. În anii ce-au trecut, nu o dată am scris despre suspiciunile care planează peste cursurile de reconversie profesională pe care, cică, AJOFM le desfăşoară vizând calificarea şi recalificarea şomerilor din Ialomiţa. La schimbarea directorilor i-am spus domnului Mocănescu să comunice presei şi chiar să invite jurnaliştii să vadă cu ochii lor atât teoria, cât şi „practica” de care au parte cursanţii. Nu de alta, dar mulţi suspicionează că, în realitate, cursurile sunt doar o nemernică posibilitate prin care banii se scurg în buzunarele unor patroni de firmă care, la rândul lor, sponsorizează puşculiţa de partid. 

 Buget impresionant, realizări… controversate

Comparăm bugetul AJOFM Ialomiţa cu bugetul Primăriei celei mai mari localităţi din judeţ şi ne dăm seama că sunt impresionante sumele de bani pe care directorul Mocănescu şi adjuncta domniei-sale, doamna Roxana Ionescu, le au la dispoziţie, amândoi permiţându-şi să „toace” banii după „pohta” lor şi a celor ce le sunt şefi aici, în plan local, dar mai ales acolo la Bucureşti…Bugetul primăriei municipiului Slobozia este în jur de 1.000 de miliarde de lei vechi. Bugetul AJOFM Slobozia, în 2014 se prezintă la venituri cu suma de 310 miliarde de lei vechi. Din acest buget se plăteşte nemunca şomerilor, dar şi presupus-eficienta muncă a salariaţilor acestei instituţii şi, desigur, pretins-depusa experienţă şi pricepere a aşa-numiţilor „furnizori de formare profesională”…La prima vedere, cuantumul salariilor nu pare mare, cele peste 16 miliarde de lei vechi părând că nu înseamnă cine ştie ce greutate pe umerii contribuabililor. Numai că suma de 1,3 miliarde de lei pe lună (pe fiecare lună!) împărţită celor 36 de salariaţi ai AJOFM, s-ar putea să însemne mult în ochii celor care produc banii publici, atât pentru salarizarea proprie, cât şi pentru salarizarea angajaţilor (şi) acestei instituţii publice. Cum e greu de înţeles „meandrele concretului” cuprins în documentele financiar-contabile ale AJOFM, încerc simpla redare a sumelor reprezentând cheltuielile acestei instituţii. Căci, şi dacă aş vrea să întreb ce reprezintă „asistenţa socială” în sumă de 127 de miliarde de lei vechi, în condiţiile în care câteva rânduri mai jos se evidenţiază „asigurări pentru şomaj” în sumă de 172 de miliarde de lei vechi, iar diferenţa până la peste 210 miliarde de lei vechi cât  reprezintă total cheltuielile (iar ele, diferenţele, reprezentând tot felul de „alte cheltuieli”)  sunt sigură că – iarăşi! – ar trebui să scriu întrebările într-o aşa-numită „adresă” pe care s-o înaintez conducerii AJOFM, şi-apoi să aştept cele 30 de zile câte le sunt îndeobşte necesare bugetarilor, ca să primesc un răspuns care niciodată nu poate fi tot atât de lămuritor, pe cât ar fi o conferinţă de presă cu tema anunţată jurnaliştilor, pentru ca aceştia să poată adresa întrebări în deplină cunoştinţă de cauză. Dar, ocupaţi cu organizarea cursurilor (organizarea chiolhanului de după acţiunea bifată şi decontată rămâne cea mai grea activitate, spun gurile rele pe care, desigur, noi nu le credem, dar asta nu înseamnă că nu le luăm în seamă!), onor directorii AJOFM Ialomiţa nu-şi găsesc timp şi să desfăşoare întâlniri cu toată presa, articolele pozitive din fiţuicile de partid fiindu-le de-ajuns pentru a se considera superiori şi, mai ales, veşnici în atare funcţii!  

„Băieţii deştepţi” ai AJOFM

De câţi ani are România şomeri? De câţi ani plăteşte România ajutor de şomaj? De mulţi ani. Tot de-atunci, AJOFM plăteşte unor „băieţi deştepţi” mari sume de bani publici pentru aşa-zisa pregătire profesională, reconversie, recalificare, doar-doar şomerii fi-vor „meşteri” atunci când depun C.V-uri la angajatori. Că, în realitate, şomerii nu capătă cine ştie ce experienţă, cine să constate, să reclame şi să ia măsuri pentru ca „jmecherii” să nu-şi mai permută a se preface că-i instruiesc pe şomerii-cursanţi? Spun asta privind în aşa-numitul Plan de formare profesională pentru anul 2014, situaţie statistică în care stă scris negru pe alb că AJOFM Ialomiţa a organizat cursuri cu finanţare de la BAS (Bugetul Asigurărilor pentru Şomaj), dar nu a organizat cursuri cu finanţare „din alte fonduri” şi nici nu are centre de formare profesională PROPRII. Ca şi-n cazul altor instituţii, contribuabilii nu-şi explică de ce este nevoie să se externalizeze anumite servicii? Ce fac salariaţii bugetari ai fiecărei instituţii, de este nevoie ca proiectarea, consultanţa, pregătirea profesională, iată, să fie servicii pe care primăriile şi multe dintre instituţiile statului să le achiziţioneze, uneori, chiar de la ONG-uri şi de la diverse firme particulare. Bunăoară, ANOFM are în subordinea sa, pe lângă Agenţiile de Ocupare a Forţei de Muncă (AJOFM), şi-acele 5 Centre Regionale de Formare Profesională a Adulţilor. În regiunea Sud Muntenia, există C.R.F.P.A Călăraşi, centru zonal care, cică „a luat fiinţă ca urmare a punerii în practică a proiectului Centre regionale de formare profesionala a adulţilor’, proiect derulat prin Banca Mondială. Până în septembrie 2003, personalul din cadrul C.R.F.P.A. Călăraşi a beneficiat de asistenţă tehnică din partea Asociaţiei Colegiilor Comunitare din Canada (ACCC) în vederea însuşirii tehnicilor de lucru cu adulţii. C.R.F.P.A. Călăraşi, ca instituţie de interes regional, pentru desfăşurarea activităţii, are arondate sase judeţe: Buzău, Brăila, Constanta, Călăraşi, Ialomiţa si Tulcea”. Pe site-ul respectivei, nici vorbă să se evidenţieze bugetul constituit (din finanţare de la buget, de la UE şi chiar din venituri proprii), declaraţiile de avere ale angajaţilor sau, măcar, proiectele cu finanţare  de la bugetul de stat, dar şi cele susţinute din fonduri europene! Cum nu cred că nu ştiu eu să pătrund în profunzimea site-ului, am arhivat nişte „capturi” care dovedesc că nici vorbă să ni se înfăţişeze ce fac stimabilii cu acele impresionant de mari sume de bani publici.

 Un proiect, două, trei…Unul mai costisitor ca altul!

În judeţul Ialomiţa sunt 107.200 de persoane active. Adică atâţia muncesc! Restul sunt copii, pensionari, şomeri înscrişi pe listele AJOFM, dar şi oameni care nu se regăsesc pe liste, în statistici, chit că nu au un loc de muncă. În Ialomiţa, rata şomajului este de 8,21%. La 31 martie, numărul şomerilor aflaţi în evidenţa AJOFM era de 8.805 persoane. Pentru activitatea de anul acesta, AJOFM are un buget în sumă de 31.033.000 lei RON, adică peste 310 miliarde de lei vechi. Mult, nu-i aşa? Sigur că aceşti bani  nu sunt cheltuiţi doar pentru şomeri, ci şi pentru salariaţii care lucrează pentru şomeri, nu numai ca să le plătească acestora indemnizaţiile ci şi ca să le găsească acestora un loc de muncă, în cazul unora doar după ce s-au (re)calificat graţie participării la cursuri organizate de către AJOFM. Scriu de 16 ani în presa locală despre permutările şi aranjamentele din spatele acestor cursuri şi, deşi mulţi s-ar fi aşteptat să avem nişte controale acolo la AJOFM, din motive greu de demonstrat, pentru a se abate atenţia de la posibilele matrapazlâcuri (de)săvârşite în derularea proiectelor de pregătire sau reconversie profesională a şomerilor, conducerea politico-administrativ-teritorială s-a mulţumit doar cu înlocuirea directorului. Noul director a continuat să facă taman cum a făcut şi predecesorul lui; adică să întocmească rapoarte pline de statistici, din care să reiasă că numărul de şomeri care, chipurile, au urmat cursurile şi au şi făcut practică în unităţile consemnate în hârtiile oficiale ale AJOFM şi forurilor tutelare. Că, în realitate, pe la colţuri cursanţii vorbesc despre aşa-numita „practică la locul de muncă” în termeni deloc elogioşi la adresa organizatorilor, s-a dovedit că nu interesează pe nimeni, organizatorii raportând în fiecare an că şomerii au dobândit noi cunoştinţe profesionale acolo, în bucătăriile unor restaurante, în saloanele de coafură, manichiură şi pedichiură, în birourile firmelor cu domeniu de activitate în IT, în micile ateliere de producţie de pe teritoriul judeţului Ialomiţa.Fix 2.415.218 lei RON sunt declaraţi ca fiind repartizaţi a se cheltui începând cu luna ianuarie a anului în curs, până la jumătatea anului viitor, chipurile, pentru cursuri de vizează „ Îmbunătăţirea competenţelor personalului propriu SPO din regiunile Sud-Muntenia, N-E şi S-E”. Beneficiar este (şi) AJOFM Ialomiţa. Faptul că directorul Mocănescu se laudă în presa (a)servită şi-şi prezintă obiectivele proiectului, vorbind cu emfază despre instruirea a 200 de persoane (romi marginalizaţi, cică!), dar nu ne şi invită să-i vedem pe aceştia, atât pe perioada derulării cursurilor, cât şi „la locul de muncă” pe care, ulterior, cursanţii îl pot ocupa datorită cheltuirii purcoiului de bani publici, special pentru pregătirea lor din punct de vedere ocupaţional, demonstrează că „e ceva putred în Danemarca”. Căci, la fel se lăuda şi fosta directoare, madam Nicoleta Staicu. Şi ea era parteneră într-un proiect finalizat în 2012, şi pentru care s-au „tocat” fix 6.433.296 lei RON. Ceea ce înseamnă peste 64 de miliarde de lei vechi, adică „mult al dracului” cum ar spune orice om care conştientizează că, în realitate, majoritatea proiectelor din domeniul informării, consilierii – chiar al perfecţionării – nu au avut cine ştie ce eficienţă. Am spus şi-am să tot repet că proiectele POS-DRU, dar şi altele care vizează acţiuni privind fel de fel de ajutoare pentru etnia aşa-zis defavorizată, pe zi ce trece se dovedesc a nu fi decât o modalitate legală prin care purcoi de bani publici intră în buzunarele unora. Atât! Restul e propagandă…

IONICA GHINEA