Ceaiurile de plante sunt considerate, în general, că au puteri vindecătoare şi o metodă naturistă de tratare a multor afecţiuni, dar o analiză realizată recent de Institutul federal pentru evaluarea riscurilor din Berlin a detectat o concentraţie extrem de ridicată de alcaloizi de pirolizidină în multe sortimente, ceea ce le face de-a dreptul dăunătoare pentru sănătatea umană, relatează miercuri Deutsche Welle în limba rusă.
De cele mai multe ori, ceaiurile de plante sunt puternic asociate cu concepte, cum ar fi curativ, vindecare, sănătate. Internetul abundă în recomandări privind modalităţile de colectare a plantelor curative, precum şi în reţete de ceaiuri şi infuzii pentru diverse boli şi afecţiuni. În acest context, sună de-a dreptul alarmant avertismentul Institutului Federal din Berlin pentru evaluarea riscurilor din cadrul Ministerului pentru Protecţia Consumatorului, Alimentaţiei şi Agriculturii din Germania.
Conform AGERPRES, Institutul a raportat că au fost supuse testelor peste 220 de sortimente de ceaiuri de plante disponibile în comerţ şi în multe dintre acestea s-a descoperit un nivel neaşteptat de mare de alcaloizi de pirolizidină. Acesta este un grup de compuşi chimici de origine vegetală, cu proprietăţi cancerigene.
Având în vedere că Institutul din Berlin nu s-a remarcat până acum prin atitudini alarmiste, avertismentul său ar trebui tratat cu toată seriozitatea, consideră unii specialişti.
Alcaloizii de pirolizidină sunt sintetizaţi de multe plante ca mod de apărare împotriva dăunătorilor. Prin eficienţă, adică prin toxicitate, unele dintre aceste substanţe depăşesc de departe toate pesticidele produse artificial. În total, oamenii de ştiinţă au înregistrat mai mult de 500 de alcaloizi de pirolizidină în peste 6.000 de specii de plante.
Un exemplu tipic de astfel de plante este limba mielului, spune Till Beuerle, cercetător la Institutul de Biologie Farmaceutică de pe lângă Universitatea tehnică Braunschweig. „Limba mielului – Borago officinalis. Alcaloizii de pirolizidină se găsesc în toate părţile plantei – în rădăcini, tulpină, în frunze şi flori. Frunzele tinere de limba mielului sunt folosite de regulă la gătit: din ele se face sosul verde de Frankfurt; ele sunt adăugate la salate şi în sosurile vinegreta. Nimeni nu ştie exact cât de mulţi alcaloizi de pirolizidină cancerigeni ajung în acest mod în alimentaţie”, explică el. Printre cele mai răspândite plante cu un conţinut ridicat de alcaloizi de pirolizidină se numără cruciuliţa, tătăneasa, podbalul etc. Chiar dacă majoritatea dintre ele nu sunt utilizate direct în bucătărie, oricum constituie un pericol pentru om, apreciază experţii germani. În 2009, un adevărat scandal s-a declanşat după descoperirea într-un supermarket din Germania a frunzelor de cruciuliţă într-o pungă de rucola. „Frunzele de rucola sunt foarte asemănătoare cu cele de cruciuliţă. Chiar dacă ar fi puse în grămezi separate una lângă alta, numai un expert ar observa diferenţa. Atunci când sunt amestecate, până şi unui botanist experimentat i-ar fi greu să le sorteze”, afirmă Till Beuerle, care atrage atenţia că frunzele de cruciuliţă sunt extrem de otrăvitoare. Consumul accidental de către bovine al plantelor bogate în alcaloizi de pirolizidină este însă un fenomen foarte comun. Această otrăvire lentă, dar constantă, face ca animalele să se îmbolnăvească în cele din urmă de ciroză hepatică. Prin carne şi lapte, aceste substanţe cancerigene pot ajunge în corpul uman.
Pot, dar ajung oare? Este greu de spus: această chestiune nu este aproape deloc studiată. Oamenii de ştiinţă nu cunosc încă toţi alcaloizii de pirolizidină, dintre care mulţi nu pot fi detectaţi prin metodele actuale de laborator. Intoxicaţia cu alcaloizii de pirolizidină poate trece neobservată ani în şir. „Este comparabil cu fumatul. Acestea sunt doze mici de venin care ajung cu regularitate în organism, în decurs de mulţi ani. De aceea, este necesar, pe de o parte, de a educa consumatorii, iar, pe de altă parte, de a exclude pătrunderea alcaloizilor de pirolizidină în lanţul alimentar”, subliniază expertul menţionat.
O chestiune separată este prezenţa acestor compuşi în miere. Potrivit cercetătorului amintit, mierea germană şi cea europeană în general nu conţin aproape deloc compuşi cancerigeni, însă mierea de import, îndeosebi cea din America de Sud, Australia şi Noua Zeelandă s-ar putea să nu fie chiar sănătoasă. Prin urmare, Institutul pentru evaluarea riscurilor din Berlin recomandă persoanelor care obişnuiesc să consume cu regularitate miere, şi mai ales copiilor şi femeilor însărcinate sau mamelor care alăptează, să dea prioritate produselor europene şi să schimbe mai frecvent marca de miere.
Asta da „ştire”! Ce dracu, importă, cumva, România miere de albine?! Chiar ne-am tâmpit de tot?! Ţara noastră este chiar un mare exportator de produse apicole, apreciate în toată Europa pentru calitatea deosebită, superioară.
Nu mai preluaţi toate tâmpeniile de aiurea. Aţi auzit să se fi îmbolnăvit cineva, vreodată, din cauza consumului de ceaiuri din plante medicinale?!
Chiar suntem lipsiţi de subiecte veritabile?!
Ia nu te mai stropşi atâta că doar ai de unde-alege, căci ştiri sunt, zic eu, destule!
Această „ştire” am citit-o şi pe Internet, şi m-am „stropşit” rău de tot şi la papagalii ăia de dau cu mucii-n fasole. Dacă marile concluzii s-ar fi referit la mierea de albine europeană, inclusiv românească, dacă s-ar fi referit la păducel, sunătoare, izmă, tei, coada şoricelului şi alte asemenea
tămăduitoare dovedite de milenii, mai ziceam. Dar aşa … rămâne cum am stabilit.
Înţeleptul siteului o caută ….el bea ceai până se udă…şi „papagalii”au vina că scriu şi nu-s apicultori europeni))
@Dănuţ. Eu, „înţeleptul seiteului” beau ceaiuri până mă ud pe tine. Nu ţi se pare că anumite „cercetări de ultimă oră”, fie din Marea Britanie, prin excelenţă nr. unu, Spania, Germania şi alte economii dezvoltate, prea ţin cu ursu’?! Până mai ieri, cafeaua făcea rău, astăzi reglează tensiunea, la fel ca şi vinul roşu, băut cu măsură, dar nu cu una de doi litri. „Daţi copiilor dulciuri” era o reclamă chiar „comunistă”. La un moment dat, dulciurile deveniseră otravă, ciocolata deregla metabolismul, tensiunea arterială şi anumite organe erectile. Astăzi, ciocolata este un aliment sănătos, mai ales cea albă, cea neagră contribuind şi ea, alături de cafea, la reglarea ritmului cardiac etc.. Până mai ieri, gingko biloba, un supliment alimentar, un „medicament” benefic irigării periferice, inclusiv intracranierne, fiind admis pe reţete compensate, a fost scos de pe listele cu „compensate”. Oare de ce?! Şi aş mai putea da zeci de exemple de „cercetări recente”, dar mi-e teamă de băşica udului.
Măi Sorine, citim mulţimea ştirilor ce apar în urma cercetării…şi le trecem prin filtrul gândirii ,luând ce considerăm că ne foloseşte….eu stau cu spatele-n vînt când mi se umple ş-o golesc….fă şi tu la fel…şi-o să rămâi uscat şi curat)) Hai pace ţie,înţeleptule….