În ultimele zile, deputatul PSD Marian Neacşu încearcă să-i convingă pe alegătorii din colegiul numărul doi Slobozia despre faptul că ar munci în folosul lor. Deşi mai mult preocupat şi absorbit de funcţia politică, cea de lider al grupului parlamentar al PSD din Camera Deputaţilor şi, în acelaşi timp în relaţie directă prin „firul roşu de trandafir“ cu premierul şi preşedintele PSD Victor Ponta, parlamentarul slobozean ar dori să lase impresia că strădaniile sale remunerate din bani publici ar aduce şi ceva foloase locuitorilor din Ialomiţa. Dacă vorbim despre municipiul Slobozia, din partea căruia Neacşu s-a reales pentru încă un mandat de „huzurit“ pe banii noştri prin Camera Deputaţilor, deputatului i se pare mai important să ne „aburească“ despre viitoare spaţii destinate culturii decît despre ceea ce îi doare pe cetăţeni, adică mult mediatizata problemă a apei de la robinete.
El vrea distracţie…
Într-un aşa-zis comunicat de presă, deputatul PSD Marian Neacşu ne informa săptămîna trecută cum că, din „zbaterile“ sale în Parlament ar fi reuşit să se producă un adevărat „cutremur“ la Regia România Film şi multiple spaţii de cultură ar intra în posesia autorităţilor locale şi nu vor mai fi administrate după interesul şefilor fostelor cinema-uri din ţara noastră. Cum ne afectează pe noi? Potrivit deputatului, fostul cinematograf Ialomiţa, actuală fabrică pe pîine cu voie de la nivel înalt, dar şi Grădina de vară de lîngă Palatul Copiilor vor intra în patrimoniul Primăriei Slobozia, asta după ce Neacşu ar fi respins alături de colegii din PSD ordonanţa care prevedea păstrarea obiectivelor respective, dar şi alte 166 la nivel naţional, la RADEF. În realitate, ceea ce nu spune parlamentarul, din nu ştim ce motive, este că ordonanţa emisă pe vremea Guvernului Boc era scoasă pe piaţă în scopuri pur şi simplu de protejare a unor afaceri de partid, de sprijinire în majoritate a unor sponsori ai campaniilor electorale sau pe baza unor relaţii de amiciţie pur şi simplu între Guvernul PDL şi „beneficiarii“ spaţiilor. Şi, cum se întîmplă în cazul oricărei schimbări de Guvern, „vin ai noştri, pleacă-ai noştri…“, acum Parlamentul dominat de pesedişti şi penelişti taie „macaroana“ foştilor guvernanţi, chipurile în beneficiul actului cultural şi redării circuitului a unor obiective culturale. Dacă ne gîndim însă că fostul cinema Ialomiţa este acum spaţiu de producţie, fără a comenta cum a devenit el astfel, dar că în spaţiul acela muncesc ceva oameni care cel mai probabil îşi vor pierde locurile de muncă după această transformare, iar cinematograful va consuma şi nu va produce nimic decît distracţie, înţelegem ce alternativă ne oferă deputatul Neacşu. Circ, pentru că pîine n-om mai avea. Iar de circ sînt sătui mulţi dintre slobozeni, pentru că au exemplul Casei de Cultură municipale, care cheltuie anual peste 8 miliarde lei vechi şi de-abia produce o opta parte din această sumă.
…slobozenii vor apă potabilă
Pe de altă parte, dincolo de raţiunile deputatului Neacşu, ne-am permis să-l interpelăm cu cea mai „arzătoare“ dintre problemele slobozenilor, care nu poate fi „stinsă“ decît în momentul în care la robinete va curge apă potabilă după sutele de miliarde „îngropate“ în „faimoasa“ „apă a lui Ionaşcu“. L-am rugat noi să îşi exprime punctul de vedere în problema apei de la Slobozia, cît mai complex şi cu indicarea precisă a greşelilor şi soluţiilor pe care domnia sa le vede pentru ca alegătorii din colegiul său, şi nu numai, să aibă cît mai curînd apă potabilă la robinete. După ce i-am mulţumit anticipat pentru un eventual răspuns, ne-am dat seama că am greşit, pentru că deputatul Neacşu n-a catadicsit să vorbească despre ceea ce îi interesează pe slobozeni, dar nu numai, într-o problemă care de ani buni „arde“ buzunarele. Ci, parlamentarul plătit din bani publici, vorbeşte numai despre ce vrea el şi, mai ales, cînd vrea el. La fel cum o fac şi primarul Stoica şi preşedintele Ciupercă, cei care au organizat săptămîna trecută o vizită cu presa de partid la staţia de tratare a apei pentru a-i „duce cu zăhărelul“ încă o perioadă pe slobozeni, aceiaşi pe care îi amînă de cel puţin un an noii conducători (de fapt, vechii) cum că peste X luni vor avea apă de calitate în case. Am fi mers şi noi dacă eram invitaţi şi am fi consemnat ad-literam cele declarate de oficialii Primăriei şi Consiliului Judeţean, numai că presa cîrcotaşă deranjează că pune şi întrebări şi, adiacent, nu poate fi minţită în afacerea „apa lui Ionaşcu“, afacere ce pute şi colcăie de mizerie aşa cum simţiţi şi dumneavoastră la robinete, în propriile locuinţe.
George ŞEITAN