Unii primari mizează pe „echilibrare”, alţii fac „echilibristică”

În cei 23 de ani câţi s-au scurs de la aşa-zisa Revoluţie săvârşită în Decembrie ’89,   mulţi dintre cetăţeni şi-au dat seama că, în fapt, nu puţini sunt primarii care se comportă ca nişte cerşetori ce stau cu mâna întinsă către bugetul statului, buget la care ei, ca ordonatori de credite, nici măcar nu contribuie cât să li se şi cuvină o cotă parte cât de cât acoperitoare a cheltuielilor necesare funcţionării primăriilor, başca şi niscaiva bani pentru investiţiile atât de necesare întru dezvoltarea localităţilor pe care ei, edilii-şefi, cică le „păstoresc” fără ca să le şi „mulgă”…În fiecare an, începutul primăverii îi găseşte pe primari „strâns uniţi” în câte-o şedinţă de tip politico-administrativ organizată de către onor conducerea Consiliului Judeţean Ialomiţa, instituţie de nivel judeţean ce patronează bugetul din care se (tot) repartizează banii publici, nu analizându-se rezultatele muncii organizatorice a primarilor ci aplicând doar principiul solidarităţii, o solidaritate care, din păcate, continuă să fie jenant de prost înţeleasă, fie şi numai pentru faptul că încurajează perpetuarea unei atitudini nefireşti faţă de muncă, în primul rând. Faptul că sunt neruşinat de multe localităţi în care primarii, împreună cu angajaţii lor, nici măcar nu reuşesc să colecteze impozitele şi taxele dovedeşte nu numai gradul ridicat de sărăcie ci, mai ales, impotenţa edilitar-gospodărească a „iubiţilor conducători” de tip postdecembrist, în tagma neputincioşilor intrând, desigur, şi prea mulţii consilieri locali care pot fi bănuiţi că „freacă menta” deşi, lună de lună, fiecare încasează câte-o indemnizaţie deloc modică, dacă e să raportăm cuantumul cheltuielilor la cantitatea, calitatea şi importanţa muncii depuse. De ce primesc bani, poate chiar mai mulţi, şi primarii care au venituri proprii neruşinat de mici? Răspuns: Datorită nu numai apartenenţei politice ci, mai ales, datorită neştiutelor relaţii politico-economice născute în spatele scenei politice, undeva în culise…Sigur că toţi primarii au drepturi băneşti asupra bugetului consolidat al statului, buget din care-şi trage seva şi bugetul Consiliului Judeţean Ialomita. Problema intervine atunci când, deşi unii primari nu fac nici cel mai mic efort pentru a crea un mediu cu-adevărat propice dezvoltării economice a localităţilor, atunci când vine vorba să pretindă fonduri, edilii nici măcar nu se mai prefac că şi-ar dori alocaţii bugetare mai cu seamă pentru dezvoltarea localităţii, nicidecum repartizarea unor sume din ce în ce mai mari doar pentru salarizarea funcţionarilor din cele 66 de primării, câte numără acest judeţ. Preocupaţi mai mult de rostuirea din punct de vedere profesional-ocupaţională a neamurilor lor şi, nu în ultimul rând, preocupaţi de recompensarea „lipitorilor de afişe” concetăţenii lor pe care i-au folosit în campania electorală, primarii sunt pre(a)dispuşi să facă şi oarece „echilibristică” (nu numai în plan financiar-politică ci şi-n plan comportamental), atunci când au loc discuţii „aprinse” pe tema alocaţiilor pentru echilibrarea bugetelor. Ce-a fost la începutul lunii martie, în sala de şedinţe, atunci când s-au împărţit banii, nici n-aveaţi cum să vedeţi, presa locală nefiind atât de liberă încât să-şi permită luxul de-a prezenta „circul” la care se pretează mai-marii acestui prea sărac judeţ. Ce se va întâmpla pe parcursul anului în multe dintre localităţile judeţului, poate c-o să aflaţi câte ceva. Prea multe, întru bunăstarea noastră, a cetăţenilor, bine-ar fi să nici nu mai tragem nădejde că se vor petrece! Nu de alta, dar mi-e că o să ne doară şi sufletul de-atâta dezamăgire, nu doar stomacul şi ficatul ce-s „în pioneze” din cauza surescitării nervoase la care suntem cu toţii supuşi, an după an, mandat după mandat, indiferent ce partid a fost la Putere.