Ce-i lipseşte Spitalului de Urgenţă Slobozia ca să fie, nu pe linia de plutire ci chiar pe profit

Împărţite pe „căprării” punctele de vedere exprimate de directorul economic al celui mai mare spital din judeţul Ialomiţa, din păcate, nu-şi prea găsesc corespondent şi în atitudinea financiar-contabilă a directorului ce stăpâneşte peste banii reprezentând Fondul de Sănătate, bani din care CJAS Ialomiţa ar trebui să finanţeze toate cele de trebuinţă pentru ca personalul sanitar să poată nu numai combate bolile care-i macină pe ialomiţeni ci şi să prevină creşterea alarmantă a numărului de bolnavi, cei mai mulţi chiar foarte bolnavi, destui chiar incurabili.  Pe cale de consecinţă, directorul economic al Spitalului din Slobozia, se declară nemulţumit de colaborarea cu conducerea Casei de Sănătate.   Pentru cei care nu ştiu, fac precizarea că noul director economic al Spitalului de Urgenţă din municipiul Slobozia este domnul Berbece Adrian, iar director al CJAS Ialomiţa, de ani de zile, este domnul Geantă Mihai. De asemenea este bine de ştiut că în cadrul acestei unităţi spitaliceşti lucrează peste 800 de angajaţi, pe salariile acestora cheltuindu-se cea mai mare parte a banilor acordaţi de către CJAS, bani care nu vin de nicăieri ci din  Fondul de Sănătate constituit prin contribuţia fiecărui cetăţean asigurat la sistemul public.  Pentru cei care au avut (ne)şansa să fie trataţi în acest Spital este lucru ştiut că, din păcate, şi-n această unitate sanitară precaritatea este destul de vizibilă chiar dacă în ultimul timp multe s-au schimbat în bine, directorul Olaru şi, mai nou, directorul economic al Spitalului reuşind să dea măcar o nouă înfăţişare vechii clădiri, cabinetelor, saloanelor. Sigur, când intri pe holurile ticsite de oameni care-şi aşteaptă (în picioare şi cât mai aproape de uşa cabinetului, deşi ceva canapele şi scaune sunt aşezate pe lângă pereţi) rândul să fie consultaţi, nu poţi să nu te-ntrebi dacă nu cumva în ceea ce priveşte organizarea timpilor de aşteptare şi, mai ales, în ceea ce priveşte educarea pacienţilor ar trebui făcut ceva, şi asta cât mai urgent, desigur, dacă nu cumva, cu toţii, medici şi pacienţi, vrem să ne-afundăm şi mai mult în atitudinea defensivă construită îndărătul vorbelor „ Asta e, n-ai ce face!”. Dar, să revin la noul director economic, cel care deşi e mândru de sistemul informatic pe care a reuşit să-l implementeze chiar şi-n activitatea de zi cu zi a celor mai în vârstă angajaţi, are suficient aplomb cât să lase impresia că mult mai multe ar fi putut face dacă acolo, la Casa Judeţeană de Sănătate Ialomiţa, ar fi găsit mai multă înţelege şi dorinţă de colaborare întru binele pacienţilor internaţi în Spital sau doar trataţi în ambulatoriul acestei unităţi spitaliceşti. Şi dacă vă întrebaţi ce e cu-acest sistem informatic şi la ce ajută el, cred c-ar fi de-ajuns să titrez fraza care, la o adică, sintetizează ce-nseamnă informatizarea activităţii cadrelor medicale, atât pentru bugetul Spitalului cât şi pentru transparenţa, oportunitatea şi, nu în ultimul rând, pentru eficientizarea folosirii medicamentelor întru (de)săvârşirea actului medical. Căci, spunea domnul Berbece,  „… vreau să ştiu când a intrat o seringă în Spital, cine-a comandat-o şi pe cine s-a consumat (…) Până la implementarea sistemului informatic aceste informaţii erau imposibil de ştiut deoarece sistemul financiar-contabil era unul arhaic (…) Vreau să vă spun că de când sunt eu director economic, nu am simţit un parteneriat care mie mi se pare normal, între Casa Judeţeană de Sănătate şi Spitalul judeţean. Vrem, nu vrem, Spitalul acesta este emblema Sănătăţii în judeţ. Adică, toţi locuim aici şi toţi ne dăm seama că dacă avem o problemă, mergem la Spitalul judeţean. …toate cazurile peste o anumită complexitate vin la acest Spital.(…) Din acest punct de vedere mi se părea logic acest parteneriat. (…) Vreau să vă spun că Spitalul din Călăraşi au un Ambulatoriu cum eu n-am văzut nici măcar în Anglia. Extraordinar! „Jos pălăria” (…) La Suceava (…) La noi sunt medici, însă n-avem cu ce. N-avem susţinere. Vrem să ne cumpărăm şi noi un RMN. (Am chemat un furnizor din străinătate, a venit aici, am discutat, suntem în discuţie cu încă vreo doi furnizor, negociem termenele de plată, am făcut o grămadă de situaţii financiare (…) Deci mie îmi trebuie doar 20% , restul împărţiţi pe 4 ani, şi…aceşti bani pot fi plătiţi. Pentru că omul decât să se ducă la Bucureşti să dea trei milioane jumătate, pot să facă aici cu două milioane şi fără să mai plătească şi transportul. (…) Vrem şi noi să facem mai multe lucruri însă neavând susţinere, neavând bani (…) În 2012, acest Spital a realizat un număr de 21.468 de externări, din care Casa Judeţeană de Sănătate a achitat 17.700. (…) În Contractul, Acordul cadru care s-a încheiat între Casa Naţională şi Spital se menţiona de o regularizare în proporţie de 5%. Adică, dacă Spitalul realiza mai mult, Casa putea să deconteze în limita la acest 5% numărul de externări suplimentare. Vreau să vă spun că am fost în Călăraşi (lucrul ăsta chiar puteţi să-l menţionaţi!), în luna decembrie sau noiembrie, cu domnul Olaru şi-am nimerit acolo exact în ziua în care Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Călăraşi a făcut regularizările până la ultimul externare pentru Spitalul judeţean. La noi (…) Exemplificăm: Pentru luna decembrie 2012, vom primi de la Casă suma de 2.610.000 lei, adică 26 de miliarde de lei vechi. Din aceştia, salariile noastre, ale celor peste 800 de angajaţi, după a doua majorare de 7,4% sunt de 2.250.000 lei, adică peste 22 de miliarde de lei vechi. Ne rămân 360.000 de lei pentru toate celelalte cheltuieli. Care sunt celelalte cheltuieli? Păi, avem aşa: gaze naturale: energie electrică, apă, oxigen medical, întreţinere lifturi, alimente, gunoi, etc. (…) Potrivit Ordinului ministrului Sănătăţii, nr. 1292 din 2012, se stabileşte că la nivelul judeţului Ialomiţa nr. de paturi este de 705. Anul trecut au fost 695. Însă de anul trecut până anul acesta s-a deschis Spitalul Ţăndărei cu 70 de paturi. Deci în loc să ne pună 70 de paturi, cât are Spitalul Ţăndărei, ne-a pus numai 10. Deci, în mod automat, 60 de paturi vor fi tăiate de la celelalte unităţi sanitare (…)”

               Salariile…riscă să nu fie plătite!

În ceea ce priveşte profesia de medic, asistentă, infirmieră, brancardier, etc, se-ntâmplă ca, atunci când vine vorba despre determinare, părerile să fie împărţite. Astfel, pe de-o parte, sunt cei din afara sistemului care susţin că medicilor, asistentelor şi infirmierelor ar trebui să le fie jenă să se tot plângă de salariile „după buget, mici” fiindcă, în realitate, salariului i se adaugă „atenţia mărită” acordată de majoritatea bolnavilor şi care, cel mai adesea, este exprimată în bani, başca alte „alea, alea” însuşite de către purtătorii de halate,  ba din medicamente, ba din tot felul de „consumabile” care mai de care mai bine-venite în treburile gospodăreşti de pe lângă casa omului. De cealaltă parte, cei care lucrează în sistemul de sănătate nu pierd ocazia de a se arăta extrem de revoltaţi ori de câte ori aud pe unii exprimându-şi asemenea calomnioase păreri. Şi-asta, spun ei, fiindcă ar vrea să aibă salarii decente tocmai ca să nu se mai simtă umiliţi că trebuie să primească ciubucul pe care pacienţii nu-l oferă numai ca să fie mai repede şi mai bine băgaţi în seamă ci, cel mai adesea, fiindcă vor să-şi arate recunoştinţa pentru că le-au fost salvate vieţile lor şi cele ale rudelor lor. Familiarizată cu ambele păreri, atunci când l-am auzit pe directorul economic al Spitalului spunând : „ Anul trecut au fost realizate două creşteri salariale. Cea de 8% la 1 iunie şi cea de 7,4% la întâi decembrie. Deci eu plec la întâi ianuarie 2013 cu o creştere a Fondului de salarii cu 15,4% . În condiţiile în care finanţarea de la Casa Judeţeană de Sănătate va fi aceeaşi ca şi anul trecut, eu n-o să pot să plătesc salariile. Nu mai vorbesc de utilităţi! (…)” mi-a fost clar că şi în acest an, medici şi pacienţi deopotrivă vor fi constrânşi la a se ajuta reciproc-avantajos…

Managerul…cu jalba-n proţap!  

Mulţi ştiu că după ce doctorul Panţuru a lăsat managementul pentru a merge în Parlamentul României, doctorul Olaru a fost cel care i-a luat locul. Despre ce a reuşit să facă în materie de investiţii şi chiar în ceea ce priveşte funcţionarea Secţiilor am mai scris şi vom mai scrie. Azi însă titrez doar cele declarate de directorul economic al Spitalului, cel care întru susţinerea şefului său a şi spus: „ Asta este situaţia din acest moment! Domnul manager a luat hârtiuţa în mână, şi cu alte hârtiuţe primite de la alţii s-a dus la Consiliul Judeţean şi…mi-a spus că nu s-a întâmplat nimic. A făcut tot felul de Memorii, avem o grămadă de planuri, vreau să vă spun că partea asta cu informatizarea putea fi făcută şi cu fonduri de la Uniunea Europeană, dar (…) Noi am trimis la Ministerul Sănătăţii 7 (şapte) Memorii. Unul prin care ceream fonduri pentru RMN, unul prin care ceream fonduri pentru nişte incubatoare pentru nou-născuţi, unul ca să continuăm proiectul privind lichidele de fluide medicale (…) Vrem să facem şi noi o Staţie de epurare pentru tot ce înseamnă deşeuri biologice, vrem să facem un Sistem de încălzire şi de preparare a apei calde menajere cu cost zero, dacă vă puteţi imagina aşa ceva.” Faptul că onor conducerea Spitalului şi-a propus noi investiţii, unele chiar futuriste, sigur că îi va încânta atât pe bolnavi, cât şi pe salariaţi. Mai încântaţi însă am fi cu toţii de s-ar putea face mai multe investiţii din atragerea de fonduri europene şi nu numai din banii contribuabililor. Căci doar, cine poate gândi că de vină pentru nerealizările din Spital este numai CJAS, nu şi conducerea CJI? Poate doar cei care nu ştiu că din bugetul Consiliului Judeţean condus de Silvian Ciupercă s-a cheltuit de-a lungul anilor purcoi de bani pentru investiţii, unele despre care chiar se vorbeşte (pe la colţuri, desigur!) c-ar fi putut fi făcute şi cu bani mai puţini…Revenind la domnul director Berbece, trebuie spus că din declaraţiile domniei sale cel mai mult m-a încântat aşa-numita „deschidere” pe care a afişat-o lăsându-mă să înţeleg că dat fiindcă n-are nimic de ascuns, n-ar fi deloc deranjat dacă lunar (sau ori de câte ori este nevoie, se-nţelege!) l-am intervieva despre una, despre alta dintre toate câte se petrec în Spitalul Judeţean de Urgenţă. Şi chiar dacă pe masa dumnealui se află deja adresa înaintată anul trecut de către ziarul Ştirea (adresă plină de întrebări legate de cheltuielile săvârşite în anul 2012, la care încă mai aşteptăm răspuns în scris, domnule director) prevalându-ne de-o asemenea disponibilitate promitem să fim şi noi dispuşi a consemna absolut toate informaţiile oferite de conducerea Spitalului, atât pe plan profesional cât şi pe plan financiar-contabil.

IONICA GHINEA