- Într-o Lume în care pare că oamenii nu mai sunt încântaţi să afle şi despre fapte bune, ori măcar duioase, percepem ca fiind senzaţională informaţia că „o
mână” de femei s-au strâns laolaltă, ca să îşi împărtăşească tainele meşteşugului, dar şi ca să depene amintiri, şi ca „să pună Ţara la cale”.
Aflând de la diriguitorii aşezământului de Cultură că sunt zile în care Muzeul nu păstrează doar trecutul, ci îl şi trăiește” , ne grăbim să împărtăşim cu voi, cititori ai ziarului, dar şi iubitori faţă de păstrătorii tradiţiei meşteşugăreşti populare, ce-am aflat de la organizatorii acestei încântătoare acţiuni ce s-a petrecut „în jurul unei mese, printre ii cusute cu migală, ghemuri de ață și mâini deprinse cu lucrul de odinioară, timpul pare că își schimbă
ritmul”
Căci, spune Gigi Constantin, fiecare împunsătură de ac, fiecare model prins în etamină sau în goblen, fiecare ochi de croșetă spune o poveste despre răbdare, îndemânare și frumusețea lucrurilor făcute cu suflet.
Șezătoarea de vară 2026
a debutat la Muzeul Județean Ialomița alături de doamnele de la Clubul Seniorilor din Slobozia într-o atmosferă caldă, în care poveștile s-au împletit firesc cu firele de bumbac și de lână, iar zâmbetele au însoțit fiecare lucru început. Într-o lume în care totul pare să se desfășoare din ce în ce mai repede, astfel de întâlniri ne oferă răgazul de a redescoperi bucuria lucrului făcut cu migală și valoarea gesturilor simple. Șezătoarea devine mai mult decât un prilej 
de a lucra împreună – devine un spațiu al dialogului, al prieteniei și al transmiterii unor valori care au însoțit comunitățile românești vreme de generații.
Astfel de momente ne amintesc că tradițiile nu supraviețuiesc doar în paginile cărților sau în vitrinele muzeelor. Ele trăiesc prin oamenii care le păstrează, le practică și le dăruiesc mai departe, cu aceeași pasiune și răbdare ca odinioară. Muzeul nu este doar un loc în care patrimoniul este conservat, ci și un spațiu în care acesta continuă să prindă viață prin oameni, prin întâlniri și prin comunitatea care îi dă sens.
Cât timp există oameni care încă își găsesc bucuria în aceste îndeletniciri, tradițiile nu au nevoie doar să fie păstrate. Ele trebuie trăite.