Ca urmare a publicării articolului în ziarul ȘTIREA sub titlul „DGASPC – CJI toacă purcoi de bani în numele orfanilor şi-al bătrânilor” conducerea instituţiei a simţit nevoia să trimită un punct de vedere referitor la cele scrise în acel articol. Directorul instituţiei Marcu Paul nu s-a dezis de obiceiurile căpătate ca urmare a dobândirii titlului de profesor, aşa că pe un „ton” similar celui pe care cadrele didactice îl folosesc în a apostrofa elevii, ne-a comunicat: „Articolul publicat în data de 25.10.2017 în ziarul ȘTIREA sub titlul „DGASPC – CJI toacă purcoi de bani în numele orfanilor şi-al bătrânilor” conţine informații și interpretări eronate cu privire la modul de gestionare al bugetului DGASPC lalomița de către conducerea acesteia. Vă transmitem mai jos punctul nostru de vedere cu privire la unele subiecte pe care considerăm că le-aţi prezentat sau interpretat eronat. Referitor la punctul „studii de fezabilitate pe bani grei” pentru întrebarea “Ce se întâmplă cu celelalte 50 de procente” din bugetul instituției vă detalliem: Suma de 34.262.000 lei, reprezintă finanţarea drepturilor acordate persoanelor cu handicap în anul 2017, astfel:- 33.128.000 lei plata indemnizaţiei pentru persoanele adulte cu handicap încadrate într-un grad de handicap, alocațiilor de hrană pentru copiii cu HIV/SIDA precum și pentru bugetul personal complementar conform Legii nr.448/2006; – 872.000 lei contravaloarea transportului CFR și auto interurban pentru persoanele cu handicap conform prevederilor Legii 448/2006, precum și plata dobânzilor la împrumuturile bancare de care beneficiază persoanele cu handicap pentru achiziţionarea de autoturisme și pentru modificarea locuinţelor conform nevoilor personale;- 262.000 lei – contravaloare servicii pentru transmiterea drepturilor (taxe poștale). Referitor la cele două proiecte „ratate”, respectiv „Înființarea Centrului de Zi Unitate de Îngrijire la Domiciliu pentru Persoane Vârstnice Fierbinți” (POR 2014-2020) și „Înfiinţarea Unitate de Îngrijire la Domiciliu pentru Persoane Vârstnice Balaciu”(POR 2014-2020), precizăm că atât contractele pentru consultanță și pentru depunerea cererii de finanţare cât și cele 2 contracte pentru întocmirea documentaţiilor tehnice au fost reziliate, fără a se plăti vreo sumă de bani societăţilor respective.” La cum stau lucrurile în centrele de plasament din ţara asta, ne mirăm de faptul că nu a venit personal domnul profesor să ne înmâneze foile respective, şi desigur odată cu ele şi două-trei „corecţii didactice la pateu”. Nu credem că există persoane în DGASPC Ialomiţa care au asemenea apucături, dar ştiţi şi dumneavoastră, vorba medicului: „Mai bine previi, decât să ai ochii umflaţi. Sau cam aşa ceva…”
Există drepturi. Dar îndatoriri aveţi?
În altă ordine de idei, apreciem mai mult sau mai puţin corect punctul de vedere al instituţiei, şi vă întrebăm dacă aceleaşi demersuri le-aţi demarat şi în cazul articolelor laudative din presa locală. Mai exact, atunci când eraţi felicitat pentru transparenţa din achiziţiile publice pe care DGASPC Ialomiţa le face anual, aţi trimis un astfel de punct de vedere prin care atrăgeaţi atenţia redacţiei respective asupra faptului că dumneavoastră nu aţi făcut nimic special? Că astfel de demersuri privind transparenţa nu ar trebui să ne mai surprindă, ci să devină o normalitate în Ialomiţa? Aţi „ieşit în faţă” dumneavoastră şi instituţia pe care o conduceţi de ani buni, vorbind deschis despre problemele interne pe care instituţia le are, probleme evidenţiate de monitorii Centrului de Resurse Juridice în rapoartele întocmite? Ei bine, cel mai recent raport pe care l-am putut vizualiza pe site-ul www.crj.ro însă nu şi pe site-ul instituţiei dumneavoastră ori pe cel al Consiliului Judeţean Ialomiţa şi care datează din 2014 scoate la iveală următoarele probleme în Căsuţele de tip social Vlăduţ, Maria şi Kalina de la Bora: „(…) De asemenea, seful centrului Dna Valentina Popescu are un comportament care arată o apropiere de beneficiari, uneori exagerată în raport cu poziţia pe care o ocupă iar vocabularul acesteia este inadecvat şi nepermis: ”Te omor!”. ”I-ai furat machiajele!”, se arată în concluzia monitorilor. Un alt pasaj extreme de sumbru din acel raport face referire chiar şi la îngrădirea unor drepturi: „Nu avem informaţii precum tinerii plasaţi în căsuţele de la Bora ar fi reţinuţi în acest centru mai mult de 26 de ani, potrivit reglementărilor. În afară de găzduirea în centru şi o dată cu aceasta restricţionarea libertăţii de mişcare, beneficiarii nu au acces la şcoală, corespondenţă, nu sunt vizitaţi de părinţi (doar 5-6 dintre aceştia primesc vizita părinţilor o singură dată pe an), nu părăsesc instituţia, nu au acces la serviciile religioase, servicii medicale doar în situaţii excepţionale, nu beneficiază de servicii de recuperare, reintegrare, socializare şi petrecerea timpului liber. În cadrul centrului nu sunt afişate informaţii despre drepturile beneficiarilor, adrese şi persoane de contract de la instituţiile sau organizaţiile responsabile şi nici altă informaţie de interes pentru aceştia. Doar programul de masă şi notiţe organizatorice au fost observate pe uşa bucătăriei. Nici un beneficiar nu a primit o copie a reglementărilor naţionale sau internaţionale privind drepturile lor şi nici nu li s-au adus la cunoştinţă în vreun fel.” mai arată inspectorii CRJ în raportul întocmit ca urmare a finalizării vizitei de monitorizare care s-a desfăşurat în data de 13 februarie 2014. Ştim, puteţi să ne acuzaţi că ne legăm de rapoarte demult „răsuflate” însă vina este tot a dumneavoastră pentru lipsa publicării unora de actualitate, nu credeţi? Acestea fiind spuse, noi şi implicit ceilalţi cetăţeni din Ialomiţa, prin secretomania pe care aţi stabilit-o ca fiind literă de lege în instituţia pe care o conduceţi, nu ştim nici măcar dacă aceste probleme au fost remediate, darămite să mai aşteptăm un gest de „mea culpa” din partea dumneavoastră, domnule Marcu.
Întrebare rămasă fără răspuns: – Ce se întâmplă cu celelalte 50 de procente?
În condiţiile în care o parte din cele peste 331 de miliarde de lei reprezintă „contravaloarea transportului CFR şi auto interurban pentru persoanele cu handicap”. Vreţi să convingeţi cetăţenii prin aceste afirmaţii cum că în judeţul Ialomiţa persoanele cu handicap locomotor chiar pot beneficia de asemenea servicii? În condiţiile în care trenurile care ajung prin gara oraşului nu au mecanisme speciale pentru persoanele cu handicap, iar majoritatea autobuzelor sunt fabricate acum peste 25 de ani, cum putem discuta despre mobilitatea şi decontul financiar al persoanelor cu dizabilităţi? V-aţi implicat la nivel local, judeţean sau central, din calitatea de director general în remedierea acestor probleme cu care se confruntă nu numai cetăţenii ialomiţeni pe care îi reprezentaţi, dar chiar cetăţenii întregii ţări? Până la un nou punct de vedere transmis de instituţia pe care o conduceţi către redacţia ziarului Ştirea, atunci când probabil vom aborda un nou subiect privind declaraţiile de avere din DGASPC Ialomiţa, conturile bancare „doldora” şi cumpărarea de titluri de stat, îndemnăm cititorii ziarului Ştirea să tragă singuri concluzii în ceea ce priveşte administraţia locală şi judeţeană.
Victor Ghinea