Aflată la finalul primului mandat de deputat (liberal, din Ţara Oaşului, Satu Mare), doamna Andreea Paul a cerut administrației Parlamentului să i se calculeze suma totală a cheltuielilor care au fost făcute de către statul român în toţi cei patru ani de activitate, mai exact din decembrie 2012 şi până în octombrie 2016. Lector univ. dr. la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, ASE, doamnei deputat Andreea Paul a convertit suma totală, cea care este de 888.081 lei, declarând că asta înseamnă, circa 197 mii de euro la un curs de 4,5 lei, aproximativ 50 de mii de euro anual sau 4.100 de euro lunar
.
Din ce motive a vrut doamna deputat să ne prezinte în detaliu cheltuiala bugetară, nu ne mai interesează, câtă vreme aşa aflăm şi noi, concret, pe ce anume s-au dus banii noştri.
Aşadar:
415.648 lei (92 mii de euro) – reprezintă suma forfetară pentru exercitarea mandatului de deputat în circumscripţia electorală (47% din totalul sumei), din care se plătesc salariile brute ale asistenților și cheltuielile cu cabinetele parlamentare din Negrești Oaș, Satu Mare și București;
335.946 lei (75 mii de euro) – este venitul meu salarial brut (38%), din care se rețin impozitele și taxele la stat;
91.287 lei (20 mii de euro) – reprezintă diurna, cazarea şi transportul înspre circumscripţia electorală din Țara Oașului, județul Satu Mare (10%);
45.200 lei (10 mii de euro) – reprezintă suma forfetară pentru acoperirea cheltuielilor de transport din circumscripţie (5%).
Pentru a înţelege dimensiunea cheltuielilor, acestor sume trebuie să li se adauge şi cheltuiala cu CAZAREA! Dar, având domiciliul în București, la cheltuielile mandatului domniei-sale, nu este inclusă cazarea în București așa cum beneficiază parlamentarii din provincie. „Așadar, această sumă de cheltuieli în patru ani este una dintre cele mai mici care se fac cu un parlamentar, iar la cheltuielile acestea se adaugă și plățile pentru „regia” Palatului Parlamentului. Singura modalitate de a face „utile” aceste costuri mari este activitatea parlamentară proprie în cei patru ani de mandat în beneficiul oamenilor. Justificarea notei de plată față de cetățeni este raportul de activitate al fiecărui membru al Parlamentului la final de activitate. (…) Raportul meu de activitate este și el public, făcut an de an, inclusiv la acest final de mandat sau decalogul profesional care a fost de asemenea publicat. Scopul transparenței costurilor și al raportării rezultatelor activității parlamentare este un demers obligatoriu, în opinia mea, pentru cântărirea de către fiecare cetățean a balanței de activitate parlamentară raportat la investiția făcută de stat. Sper să înceapă o nouă eră a parlamentarismului mai deschis, mai sincer și mai curat față de cei pe care îi reprezintă.” Când eu, ca angajator şi, în acelaşi timp, ca angajat analizez şi compar aceste cheltuieli, cu câştigurile mele, sigur că-mi vine să intru în politică, deoarece din astfel de „raportări măreţe” înţeleg că raportate la trudă şi rezultatele obţinute, câştigurile parlamentarilor sunt cel puţin mulţumitoare pentru ei, şi revoltătoare pentru noi! Sigur că ne-ar fi plăcut şi mai mult dacă şi deputaţii şi senatorii trimişi de către ialomiţeni în Parlamentul României, ar fi dat dovadă de-aşa transparentizare a cheltuielilor. Dar, ce să ne mai amărâm degeaba, din moment ce mulţi dintre cetăţeni (nu) ştiu cine-s ’mnealor, nu? Deoarece acum su
ntem în campanie electorală şi s-ar interpreta electoral dacă ne-am apuca să titrăm despre (in)activitatea parlementarilor de Ialomiţa, ştiind că mulţi dintre cei ce sunt azi în Parlament, fi-vor şi după 11 decembrie, ne înfrânăm pornirile viscerale amânând pentru după alegerile parlamentare…